Fii rază de soare! este, după cum îmi place mie să cred, una dintre ieșirile pe care eu le-am urmat, după o lungă rătăcire, prin labirintul vieții mele. Este rezultatul unui examen de maturitate la care viața m-a supus, fără să mă anunțe.
Nu am scris niciodată poezie și nici nu știu dacă voi mai putea scrie vreodată, dar sufletul meu a ales această cale în momentul în care a decis să pășească pe calea inimii, obosit de toate încurcăturile minții. A fost mai mult o încercare de descătușare, de rupere a unor lanțuri care simțeam eu că mă țin prizonieră, o căutare a unei anumite libertăți pe care am găsit-o ulterior în lumina creației.
Cu toții trecem prin acea “noapte neagră a sufletului”, prin provocări pe care credem că nu le merităm sau pe care credem că nu le vom putea depăși niciodată. Dar dacă suntem atenți, vom observa că așa cum viața ne încurcă, tot viața ne și descurcă, trimițându-ne alături oameni care ne arată cumva lumina, oameni care stau în fața noastră asemenea unor faruri îndepărtate, oameni care ne provoacă să urmăm o anumită cale. Această lumină de care vorbesc eu a fost adusă în viața mea de un om oarecare, care m-a numit, aparent întâmplător “Rază de soare”, tocmai când eu credeam că nu văd altceva decât întuneric.
Mi-a dat de gândit acest apelativ pe care l-am repetat de atâtea ori în mintea mea până când am început să îl cred, până când am ajuns să mă identific eu însămi cu o rază de soare. Și de atunci viața mea a prins o întorsătură nouă, neașteptată, luminoasă, încrezătoare, iubitoare, spațioasă. De la imaginație la manifestearea în realitate a fost însă un drum anevoios, lung și obositor, dar care a meritat fiecare frământare.
Trecerea prin viață m-a făcut să înțeleg că există un punct mort în fiecare dintre noi, o moarte pe care o trăim la nivelul sufletului, urmată apoi de un fel de reînviere. Este o metamorfoză care ne transformă din oameni banali, în oameni extraordinari, oameni nou-nouți, care își dau seama că viața e scurtă și merită trăită cu inima larg deschisă, indiferent de surprizele care ne așteaptă din când în când.
Eu am simțit și spuneam cu voce tare că mă transform în cea mai bună versiune a mea, fără să fiu total conștientă de asta. A fost mai mult intuitiv. În ziua în care am fost suficient de obosită să nu mă mai războiesc cu viața, am început de fapt să trăiesc, să mă bucur în timp real și la momentul prezent de ceea ce este, nu de ceea ce mi-aș fi dorit eu să fie. Când m-am predat vieții, viața mi-a predat mie poezia și un sentiment de libertate cum nu mai cunoscusem.
Filozoful indian, Osho spune atât de frumos că “libertatea în sine nu are niciun sens dacă nu este libertatea pentru a sculpta, pentru a dansa, pentru a cânta, pentru a picta, pentru a scrie poezii”.
Acest volum de poezii, este o călătorie a sufletului, prezentat autentic, în toată goliciunea și splendoarea lui, pe drumul către liniștea interioară.
Dana Bota-Lazăr
Volumul poate fi comandat aici.
Ilustrație: Mihaela Mureșan
Flăcări
Întâlnit-am eu oameni cu chipuri mai frumoase,
Cu trupuri zvelte, ‘nalte, cu brațe drăgăstoase.
Însă eu doar în tine găsit-am un temei,
Vrăjită de o rază, ce-i vie-n ochii tăi.
Întâlnit-am și minți, cu mult mai luminate,
Căutători de aur, maeștrii-n șapte arte,
Dar am ales din toate, misterul firii tale,
Sărutul morții mele; trăiri fundamentale.
Doar tu puteai, aievea, să mă înveți să mor
Să scap de triste lacrimi, ce-acum nu mă mai dor.
Trimis mi-ai fost de îngeri, să știu, “ce-i a iubi”,
Să-nvăț să mor și să trăiesc în fiecare zi.
De asta e iubirea, nu știu a-ți mulțumi.
Nu știu nici cu ce dar, te-aș putea răsplăti.
Știu doar să-ți spun că raza ce-i vie-n ochii tăi
E flacără ce arde, vrăjind și ochii mei.
Iubește, femeie!
Iubește, femeie, viața!
Mușcă din ea și simte-i dulceața!
Nu îi lăsa pe alții să-ți spună
Ce e greșit sau bun pentru tine.
Pune-ți pe buze cuvânt curajos
Steluțe în ochi și grijile jos!
Iubește, femeie, iubirea!
Fiorul din suflet ce-ți dă strălucirea.
Poți să greșești, dar poți și-nvăța
Ascultând doar de inima ta.
Iubește, femeie, ca o nebună!
Fii rază de soare și treci prin furtună!
Pe ce îți spun alții, tu nu da doi bani.
Iubește-te azi și mulți, mulți ani!
E vremea ca tu să-nveți să trăiești
În ritmul ce simți și iubești.
Fă pace cu tine și-nalță-te-n zbor.
Poți plânge femeie, dar numai de dor.
De dorul, de dragul și stima de sine,
Prețuite comori rătăcite prin tine.
Fă-ți un cadou și crede în tine!
Femeie, iubește-te bine!
Doar îndrăznește și lasă să crească
Scântei de speranțe în ochi să-înflorească!
Și nu te-ntrista de vreunul nu știe
Misterul iubirii în frâie să-l ție,
Că mai presus de a fi tu iubită
E să iubești și să te simți fericită.
Tu ai resurse, doar ești femeie.
Tu dăruiești viată. Ce ți-e o scânteie?
Fii tu iubire și cuprinde ca vântul
Inimi și gânduri cât e pământul.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Viitorul care ne depășește? Episodul 2 – Peter Thiel: ideologul rece al elitei tech
A fost o vreme când era invitată peste tot
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
