Discursul public contemporan este dominat de o tiranie a cuvintelor. Zeci sau chiar sute de vocabule specifice unei terminologii standard (arondată unui domeniu anume precum leadership, management, dezvoltare personală etc.) sunt adesea percepute de publicul românesc ca forme goale de conținut, ca adevărate fantome fără corp. Nimic şocant, am spune noi, în acest tablou!
Poporul român este înzestrat cu o inteligență și o înțelepciune capabile să integreze sau să reexporte trenduri sau mode externe, dar, în același timp, suferă de autosuficiență, autarhie sau pur și simplu ermetism. Tradiția româneacă redenumește acestă aplecare a noastră către sine și o marchează sub semnul atemporalității. Românul, satul, tradiția, ortodoxismul – toate sunt trecute sub semnul veșniciei. Nu e rău să privim lucurile și asa! În fond, nu suntem singurii care procedăm astfel, dar ar fi bine să fim conștienți că unele haine ne vin mai bine decât cele vechi, iar unele haine exotice rămân doar exotice, indiferent de măsura valorii conferită de diverse grupuri sau publicuri mai mult sau mai puțin avizate.
Disciplina, noua religie!
E greu să obținem gândirea exactă prin care să decantăm bine lucurile când ne zbatem între două tendințe de a scruta lumea sub raportul lipsă sau adaos. În orice librărie ai călca nu poți să mai igonori rafturile pline de cărți pe subiecte precum leadership-ul și managementul. Există tomuri de cărți scrise pe aceste domenii și o întreagă literatură de supermarket care promite oricărui diletant sau impostor rețeța către succes. Dacă deschizi orice carte pe acest subiect vei vedea îngroșate cuvintele: disciplină, agendă personală, program bine planificat, trezitul la ora 5 etc. În mod aproape religios, nu mai poți contesta public necesitatea acestor chestiuni. Orice raport polemic îți va aduce prejudicii pesonale. Vei fi văzut ca un ineficient, leneș sau ratat! Acest stil de gândire este specific culturii competitive cu accente clar freudiene: „Cel mai bun supraviețuiște, cel mai bun câştigă”. Există o sumedenie de astfel de sloganuri motivaționale care promit reușita în cazul unei internalizări religioase a conținutului. Să fie asta explicația pentru care cercetarea academică în domeniile amintite încremeneşte în unilateralism de tip militant?
„Timpul pierdut” al generațiiei mele nu apune!
Aud tot mai des la generația mea sintagma „timp pierdut”. Toată, lumea în cor plânge sau deplânge timpul pierdut. După cum probabil ați ghicit, timpul pierdut este și el un laitmotiv al celor care fac lobby pentru leadership, disciplină și către o viața planificată. Până la urmă, ce înseamnă timpul pierdut? Lipsa unui venit suficient de motivant, lipsa unei satisfacții a muncii efectuate, lipsa unui „life mission” sau, pur și simplu, lipsa epicului în viața noastră cam gri?
Eu aș pune egal între lene și timp pierdut. Ambele noțiuni descriu o stare de spirit care nu poate fi trecută sub preș sau care poate fi consumată prin muncă și agende pline ochi de activități și obiective profesionale. Ea trebuie traversată la nivel psihologic după ce este acceptată mental, dar nimeni nu vrea să-și spună: „Măi, Mihai, eşti chiar bou! Prietenul tău Lucian are 2.000 de euro pe lună și își va deschide și propria afacere în curând, iar tu ești blocat pe același post și pe același salariu de doi ani de zile!”.
Lenea este și ea o virtute
Aceasta este presiunea filosofiei Timpului Pierdut și, din păcate, acest Timp Pierdut nu este proustian. Există și o virtute a lenei care poate fi exploatată în valorificarea potențialului creativ. O astfel de idee prezentată unui fidel susținător al diciplinei prin excelență te va suspecta de lene, de abulie cronică, de lipsă de pragmatism. Dezbaterea este suspendată din fașă. De fapt, el nici nu are timp de polemică deoarece el muncește. Până și acest articol este o inspirație indirectă din timpul meu pierdut. În el am strecurat câteva observații și frământări în legătură cu propensiunile noastre curente. Până la urmă trebuie să fie cineva care contabilizează eșecul nostru sau cântărește succesul nostru!
Uneori, din lene, se naște un alt „eu” și mai puternic, și mai „target oriented” (cum le place unora să spună astăzi). De ce să încremenști în propriul proiect ?
Cum poate fi lenea o virtute pentru tine? Cine mai este în căutarea Timpului Pierdut?
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Le pasă bărbaților dacă ești epilată?
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
