Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Zero poezie!

21 June 2014

Alexandru Petria„Voi fi un geniu şi lumea mă va admira”, scria în jurnalul său Salvador Dali. La 16 ani. Peste ani, prin „metoda paranoia critică”, un termen inventat de el, şi-a proclamat singularitatea, valoarea. Plusând ca la pocher. Iar la sfârşitul vieţii şi-a ridicat şi o statuie. Ca nu cumva să fie uitat. Scrânteala jucată sau reală a spaniolului n-a permeabilizat ridicolul doar fiindcă Dali n-a dat rateuri strigătoare la cer.

Rememorare: prin liceu, puţopalmist şi rubicond în orgoliu ca mulţi puştani, le spuneam colegelor că sunt un „geniu modest”. Şi vorbeam detaşat numai cu pluralul majestăţii. M-am lecuit odată cu dispariţia coşurilor.

Cu volumul „Torrent”, apărut la „Herg Benet” în 2011, Stoian G. Bogdan încearcă o lovitură de imagine. A vrut să-şi sculpteze din cuvinte propria statuie, dar a reuşit ca şi negustorul din bancuri, care s-a încumetat să le vândă gheaţă eschimoşilor sau nisip saharienilor. Cartea este un zero, da capo al fine.

Nu m-a şocat limbajul autorului. Intenţionat violent şi obscen. M-a lăsat mască lipsa poeziei din carte. N-am cum să citez măcar un vers memorabil. Cum aş putea să amintesc, de pildă, din cântecele trupei B.U.G. Mafia, care se învârte cam în acelaşi areal. Droguri, f*tai şi alte din astea.

poet

Criticul Paul Cernat a numit ultima tentativă scriitoricească a lui Stoian G. Bogdan „un bluff psihedelic”. Însă, în revista „22”, din 30 august din 2011, afirmă că printre bălării sunt şi oarece sclipiri de poezie. Cernat se înşală, dacă n-a vrut să fie îngăduitor. Pe ultima copertă a „Torrent”-ului, talentatul poet Ioan S. Pop zice: „Este o carte de poezie numai bună de povestit.” Aiurea.

Stoian G. Bogdan demostrează cu „Torrent” că încă n-a scăpat de coşurile de pe intelect. Şi că nu fitecine are talia de-a forţa „metoda paranoia critică” fără să fie murat în ridicol.



Citiţi şi

Generaţia 1965-1975. Momentul nostru politic a trecut sau n-a venit? De ce nu a avut România de după 1900 o „generaţie măreaţă”?

Pe profilul ei de Facebook scria că este într-o relație cu Adrian

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu trebuie să-i umpli cu culorile tale preferate”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
448 views

Your tuppence

  1. gabriela / 21 June 2014 21:30

    un vulgar nu poate vedea poezie?
    ha!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro