Ziua în care nu am mâncat nimic

18 September 2021

Sunt la dietă. Iar. Doar că, e data asta, o să fie diferit. Sunt hotărâtă! Încep cu o zi în care nu o să mănânc nimic, iar acea zi este chiar azi! Nimic. Am zis!

Mbine… o cafea cu lapte – atenție!, fără zahăr – nu e ca și când ai mânca ceva, corect? Deci, să uităm iasomia care are doar 5 calorii la o cană de 200 ml. O cafea cu lapte e excelentă… Fluidă, aromată și… s-a terminat. Ok, e numai 8 dimineața, hai că poți!

Cât a trecut? Nu e seară? Mă uit la ceas. 8.30. AM. Mă uit în cană. Goală. Obraznică creatură. O umplu. De rușinea ei. Tot cu cafea. Cu… puțin lapte. Tot lichid e, e și mai puțin ca adineauri, nu se pune.

Simt c-o să reușesc. Ziua în care nu am mâncat nimic! Ce tare! O voi repeta o dată pe săptămână. Dacă slăbesc câte un kil în fiecare, ajung la patru slăbite pe lună, în juma’ de an, divă scrie pe mine. Dar ce zic eu divă? Balerină! Animatoare în discotecă! Sparg norii, fac ce vreau!

Cât e ceasul? Parcă sunt într-o piesă de Caragiale cu ceasul ăsta… Dar ce să fac? Cât, măăăă? 8.46?? Cum adică, au trecut numai 16 minute? Uite unde e, de fapt, timpul când ai nevoie de el: se ascunde în curele noastre de slăbire, nemernicul. Nu-i nimic, sunt calmă, ziua trece repede. Practic, e aproape prânzul, pardon, amiaza, mai trece puțin, vine seara, mă culc și gata, obiectiv îndeplinit!

8.59. Nu, că ceasul ăsta merge invers. Ce ai, mă, te-ai prostit acum sau doar faci mișto de mine? Îl verific cu alte două ceasuri, cu calculatorul și telefonul. Arată bine… Mă rog…

Știați că mărul are calorii negative? Nu, că nu schimb subiectul, doar ziceam, așa… Și nu numai mărul, ci și sfecla roșie, varza, șunca… Ha, ha, am glumit! Dar oul? Știați că oul are vreo 60 de calorii sau nici atât? Păi ce-s alea 60 de calorii? Le pierzi prin geantă, o nimica toată. Așadar, dacă mănâ… ăăă… consu… bag un ou, nici nu se vede. Nici nu se observă. Mă duc și iau un ou din frigider. Ce mic e! Și ce rece! Cred că îi e frig… pare și singur, așa… mai iau unul, că nu sunt hapsână. Ce suflet să ai să-l sacrifici așa? Să moară singur și înfrigurat și apoi, zbang, ars pe foc. Nasol destin. Le fac repede, să nu mă mai gândesc, că-s impresionabilă ușor. Deși, dacă aș plânge, cred că aș nimici ceva calorii. Amân pe mai târziu, că mi se răcesc ouăle și nu se cade să nu țin cont de sacrificiul lor. Le balotez repede. Gata. Ca și când n-ar fi fost. Hai, că poți!

Mă uit în cană. La scârba aia de ceas, n-am de gând. Cine știe cât e în stare să arate… E goală. Cana, zic. Nu-i nimic. Nu-i nimic, că-i pun cafea. Nu, fără lapte, că doar nu-s nebună. Cu un strop de frișcă. Un strop… foarte strop.

În fine… a mai trecut… nu știu, că nu mă mai uit, să nu mă influențeze negativ. Mă apuc de treabă. Așa trece cel mai ușor timpul. Și totuși, parcă lipsește ceva. Nu parcă… de fapt, știu bine ce lipsește, dar nu contează. Las treaba și ies la plimbare. Mai bine. Soare, oameni, agitație, să vezi cum îmi fuge gândul. Aoleu, o cofetărie. Am traversat și am dat de o patiserie. Pe diagonală, o pizzerie. Ce aveți, frate, cu mine? Bine, hai că nu sunt nesimțită, dar numai o felie, bine? Dar ce zic eu felie, o feliuță! Da, da, și din aia cu ciupercuțe (că-s prăpădite rău, nici nu se văd bine), sau poate cu trufe, că-s așa de scumpe că pui doar de miros, cu puișor (tot mic și el, subnutrit chiar), cu bacon…el și una doar cu brânză. De vaci, normal, că n-are calorii, ca și când n-ar fi. Bine.

Rezolv situația și o iau la fugă. Pff, până acum, am scăpat. Ajung în parc. În sfârșit, liberă!

– Tanti, tanti!

Un țânc mă trage de fustă și-mi oferă o bomboană. Mă privește cu ochi mari și umezi, mai ceva ca-n desene animate. Am eu inimă să-l refuz? I-o smulg din mână și abia reușesc să-i scot ambalajul, că am și înghițit-o. Mai are niște covrigei și o pungă de pufuleți. Îi înțeleg rugămintea nerostită și-i decimez și pe ăștia, doar cu gândul să-l scap de problemă. Copilul mă privește uimit și o ia la fugă plângând. Pe ăștia mici nicicum n-ai cum să-i mulțumești, nu-s în stare să aprecieze niciun fel de sacrificiu. În fine…

Mă întorc acasă leșinată. Cred că am consumat un catralion de calorii. Doar am făcut atâta sport! Încep să am toată admirația mea!

După poziția soarelui pe cer este… Ziua cârtiței! Nu-mi dau seama dacă nu se mai termină sau doar se repetă la infinit.

Aoleu, iaurtul! Nu, nu e grecesc, doar un amărât de iaurt care sigur, până mâine, se strică în frigider. Nu mai am stare. Am dat bani pe el, cum naiba să-l las să se strice? Cură, cură, dar banii înseamnă timp din viața mea și nu e cazul să-mi bat joc… Îl rezolv. Alt sacrificiu, să se noteze. Nici n-are multe calorii, n-are nimic, e o apă mai groasă și albă, atât. Bine, i-am pus cereale și fructe seci, dar doar de decor. De frumusețe. Să se bucure și ochiul, dacă stomacul e pe pauză!

În sfârșit, apune. Nemernicul, zici că l-a prins cineva cu ace de siguranță pe cer, că nu se mai dădea dus. A apus, mama lui de soare! S-a terminat și ziua asta în care nu am mâncat nimic! Așa-i că nu a fost chiar imposibil? Greu, dar nu imposibil. Mulțumesc!

PS: De acum, o săptămână, lejer, pe relaxare și mâncare, că merit!

Pe Cristina o găsești integral aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Descoperire majoră: metabolismul atinge maximul la un an și scade abia după 60

9 mituri despre cafea care pur și simplu nu sunt adevărate

Frumoasa iubește bestia doar în poveste?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro