De parc-aş şti eu vreodată să fac ce trebuie. Aziul mi-e la fel cu ieriul, nălucă-n pisc şi-n coamă. Litere şi sunete. Voci şi tonuri. Timbre şi timbruri. Sunt un fir de sare măruntă şi roşie, bună de presărat pe-un măr verde, strâns muşcat. Om e nume mineral.
De ziua mea, să mă lăsaţi, oamenilor, frumoşilor, să vă spun eu vouă „La mulţi ani dragi!“ şi să-ntind inimile moi şi mici ale cuvintelor către voi, cu păsare de făptură tremurată, dară nu mai puţin către sus învârtoşată, şi să vă sărut mâinile gândurilor calde. Mi-e aripă rotundă, curată lângă voi.
Citiţi şi
Mulțumirea, recunoștința și speranța. Trei ancore psihologice la sfârșit de an
Floarea vârstei va rămâne boboc? Nu vom mai vedea femei în floarea vârstei?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
