Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

5.Gina, The Beast

15 October 2014

Ras copy

În grupul nostru select, fiecare avea cel puţin o doagă lipsă. Iar Gina nu făcea excepţie. Ea era aceea care ne făcea să râdem cu lacrimi la poveştile sale de amor, petrecute care pe unde nici nu-ţi imaginai. Odată am crezut că o să trezim tot cartierul, când se apucase să ne povestească cum era să se înece în cadă, în timp ce-i făcea sex oral unuia.

Anii au trecut şi viaţa ne-a trimis pe căi diferite. Vorbeam rar, ne vedeam şi mai rar. De la bancurile deocheate expediate pe e-mail, Gina ajunsese să ne trimită texte religioase şi pilde. Am luat-o o vreme la mişto, apoi s-a lăsat tăcerea. Doi ani. Până-ntr-o zi, când primesc un telefon la serviciu.

– Salut, Gina sunt. Eu, pauză.

– The Beast! – o aud chicotindu-şi porecla.

După ce am depăşit şocul, am hotărât să ne vedem la o benzinărie în oraş.

Şi cum zburdam ca o oiţă către locul de întâlnire, observ în urma mea, apoi rulând paralel, o maşină neagră, cu geamuri fumurii. Trec repede pe modul „hard to get”, când văd cum geamul coboară încet şi cei mai pătrunzători ochi de pe Terra mă măsoară din cap până în picioare. Sau invers, nu reţin. Apoi automobilul demarează în trombă, se opreşte câteva sute de metri mai încolo şi un frumos exemplar masculin, îmbrăcat la costum, coboară elegant şi se sprijină de bolid.

De-acum zburdam ca o gazelă şi un zâmbet ştrengar mi se fixase pe figură. Mai ridicam ochii din când în când, cât să-mi confirm că privirile pline de subînţeles mi se adresau.

Şi eu zburdam … Şi el zâmbea… Distanţa mică se făcea… Cu inima-n gât şi cu capul în nori, mă trezesc brusc că Batman îmi sare de gât.

– Nu credeam că o să mă recunoşti! – aud vocea familiară a Ginei, acum îmbrăcată în straie călugăreşti.

Mirosul unui parfum bărbătesc fin mai stăruia încă în aer, mărturie a faptului că ispita, alungată de prezenţa Ginei, nu fusese doar o închipuire.

Autor: Elena Păun

Regulamentul concursului, aici. Dacă v-a plăcut acest articol, votați-l, în intervalul prevăzut de regulament, aici.



Citiţi şi

Să-l înșel, ce zici?

CARAT de CARTIER – parfumul inspirat de o replică a prințesei Martha Bibescu

Când viață îți dă lămâi, nu face limonadă!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,576 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro