Astăzi am avut program administrativ prin casă. Am făcut ordine. În dulapuri şi în minte. Şi am vorbit cu tine. În gând.
Pentru că astăzi ai venit la mine, să mă vezi, sub forma unui tip de la gaze. Care a greşit apartamentul. În loc de 44, a ajuns la 33. Foarte deschis, comunicativ, ce faceţi? Mirosea frumos şi avea un chip familiar. Nu era înalt, dar avea ceva din exuberanţa ta. Şi a dat telefoane ca să mă asigure că a nimerit din greşeală. Avea un dosar plin cu acte în mână şi mi-a spus că numărul 13 este numărul lui norocos. Şi ziua de marţi. În care a confundat 44 cu 33. Îl cheamă Izvoranu. Nume românesc. De la Izvor.
Într-o altă zi, ai venit să mă vezi sub forma unui tip de la Aprovizionare. Îl chema Goga. Nume de scriitor. Aprovizionează cu produse alimentare un magazin din oraş. Şi l-am întâlnit pe un site unde îmi căutam provizii de strictă necesitate. Un tip sensibil, căruia i-am pierdut urma. Şi de atunci nu mai ştiu nimic despre el.
Mâine, probabil că vei veni să mă vezi sub forma unui tip de la bancă, să îmi propui un contract pe termen nelimitat. Sau să-mi oferi concusultanță pentru vreo afacere pe care ar fi să mi-o deschid.
Ştiindu-te extrem de creativ, îmi imaginez că tu ești toți. Pentru că mi s-a imprimat în minte imaginea ta şi îmi imaginez că ei sunt tu.
Nu o lua ca o dependenţă, doar ploaia asta de toamna insistă să îmi dea halucinații. Asta, şi cafeaua, şi, mai nou, ţigara, creează dependenţe.
Dar stai, nu te îngrijora, eu ştiu unde să mă opresc.
Ştiu?
Citesc texte în care te regăsesc. Şi îmi place la nebunie ce citesc. Şi mă întreb dacă nu te saturi niciodată de scris. Şi văd că nu. Şi asta creează, la fel, dependenţă.
Eşti foarte bun la cratimă, stai, ştiu că nu îţi place să fii lăudat, dar asta este realitatea. Mă înduioşez când văd cum îţi acordezi sufletul prin muzică şi poezie. Tu chiar eşti un mic geniu nedescoperit, decât de mine şi poate de alţi câţiva foarte apropiaţi.
Îmi voi cumpăra un calculator nou, cu diacritice româneşti, cu care să pot ţine, prin tine, legătura cu scrisul şi cu lumea exterioară. Să vii să mă mai vezi, te rog, că te voi recunoaşte uşor. Eşti inconfundabil.
Şi chiar dacă o să îmi ia o veşnicie (telefonul de pe care scriu m-a corectat, punând „căsnicie” 🙂 ), am să te aştept. Să vii să mă vezi.
Ştii, Eliade avea o iubire cu care a făcut Nuntă în cer. Ei bine, după atâţia ani, am putea-o face și noi, nu-i aşa? Cine ştie, poate că eu sunt Maitrey şi tu eşti Mircea. Sau eu sunt o Isolda şi tu Tristan, sau eu sunt o Julieta şi tu Romeo, sau eu sunt o Em de la 33 şi tu eşti băiatul de la gaze, Izvoranu .
Mă rog, toate variantele sunt posibile.
Unde? Unde?
Acolo, la nuntă. În cer.
Zi ca ploaia asta de toamnă, adică răcoroasă şi udă. Umezeala e prolifică şi lasă în urma ei creşteri. Şi multă, multă curăţenie. Spală tot şi lasă locul curat.
Pe curând, știu că vei mai veni să mă vezi.
Guest post by Mara Dumitrescu.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
