Scria un tip zilele trecute – într-un articol pe Catchy – că femeile ajung pe Catchy când sunt confuze și citesc aici ce scriu alte femei, la fel de confuze, dar faptul că nu sunt singurele confuze le mai liniștește puțin 🙂
Cinic și arogant. Dar inteligent și amuzant, deci, iertat, până la urmă. În fond, pare a fi citit cel puțin unele dintre acele articole scrise de noi, femeile confuze, ceea ce este, bineînțeles, un compliment. Mulțumim 🙂
Totuși, ideea că femeile care citesc sau scriu despre relații sentimentale ar fi confuze m-a răscolit.
Nu că n-ar fi adevărat, poate este, nici nu contează așa de mult.
Dar nu cred că să fii confuz(ă) este neapărat ceva rău. Este doar o stare de tranziție, de dezechilibru, de când nu știi ceva – indiferent dacă ți-ai dat seama de asta sau nu – și până ajungi să știi. Iar stările astea pot să fie temporare sau lungi de-o viață și fiecare le gestionează cum poate.
De fiecare dată când faci câte un pas, ești puțin în dezechilibru. Numai cine stă toată viața pe loc experimentează o neîntreruptă stare de echilibru, cel mai probabil aflată în perfectă armonie cu netezimea lucioasă a organului situat în partea de sus a corpului său, în spatele ochilor.
Crezi că mie îmi place să fiu confuză? Păi nu. Dar fac și eu ce pot.
E greșit să-ți dai cu părerea despre un subiect în care nu ești (deși poate te crezi) expert(ă)? Întrebare. Aș zice că nu e așa de periculos. În cel mai rău caz, nu-ți ascultă nimeni aberațiile. Sunt conștientă că mi se poate întâmpla. Și?
Totuși, expert sau nu, părerile unuia (că doar nu toate ideile se pot numi informații) pot să fie recepționate cu plăcere de alții care sunt pe aceeași frecvență.
Vreau să zic că nu e nimic rău să te apuci să predai cursul „Tabla înmulțirii, pentru adulți”. O să zici că nu e niciun fâs să fii expert în tabla înmulțirii, dîî? Dar, uimitor sau nu, am constatat că sunt o mulțime care n-o știu și sunt chiar avizi de cunoaștere pe acest tărâm.
Evident că nu vorbesc de aritmetică, ci de nisipurile mișcătoare ale relațiilor interumane 🙂
Deci, cei care sunt la nivelul tablei înmulțirii vor fi fani ai celor care au bunăvoința să le împărtășească din vastele lor cunoștințe în acest domeniu. Foarte bine.
Dacă ai ajuns la nivelul de ecuații diferențiale, nu te duce la un curs despre tabla înmulțirii, da? Nu citi articole despre 2×3, ok? O să te plictisești teribil, o să mori de plictiseală, o să te mega-plictisești. Ba, mai mult, ca efect colateral, o să capeți impresia, prin comparație, că ești mai genial decât Newton x Einstein. Iar asta n-o să-ți facă bine pe termen lung, pentru că cine crede că le știe pe toate își taie posibilitatea de a mai afla ceva nou vreodată. Și ăsta nu e un semn bun. Nț.
Când le știi pe toate (ipotetic vorbind), poți deveni puțin cam blazat, nu? Adică, viața devine chiar plictisitoare. Pe când, atunci când te macină o problemă, totul devine mai palpitant. Niște înțelepți chiar au concluzionat că cine n-are probleme își crează singur unele, proporționale cu el.
Nu contează că problema care pentru tine este existențială, pentru altul e la fel de enigmatică precum întrebarea cât fac 2×3. E surprinzător ce IQ mare au unii și ce EQ minuscul – pentru că vorbesc tot de relații aici, nu de ecuații. Și nu e vina lor. Fiecare face ce poate cu dotarea cu care a fost înzestrat.
Pe de altă parte, dacă te macină o problemă, atunci îți vine să vorbești despre ea. Dacă nu te macină, evident că nu iese niciun articol din ea, pentru că nu e niciun sentiment acolo care să clocotească și să dea pe-afară. Și se știe prea bine că cele mai mari opere literare au fost emanate la suferință, cu cât mai acerbă, cu atât mai prolifică.
Și mai e ceva. Nostim.
Mă rog, mi-au trebuit mai mulți ani ca să ajung la concluzia că e nostim 🙂
Inteligența se zice că e un atribut mai degrabă Yang decât Yin. Pe de altă parte, o persoană inteligentă își rezolvă confuziile mai repede. Deci bărbații ar fi, în medie, mai puțin confuzi decât femeile. Și cercetătorii britanici ar putea să stipuleze acest adevăr, dacă n-au făcut-o deja.
Dar asta e o veste cât se poate de bună pentru noi, femeile. Pentru că, ce poate fi mai eliberator decât lipsa unor așteptări împovărătoare? Domnilor, nu vă așteptați să avem mintea complet clară și lipsită de confuzii. Nu vă așteptați să ne iasă parcarea laterală din numărul optim de manevre. Nu astea sunt punctele noastre forte.
Și, de fapt, nici nu contează punctele forte. Să lăsăm la o parte analizele SWOT.
Să privim femeile din altă perspectivă.
Confuze, dar iubibile.
Unele chiar minunat de confuze și iubibile, la fel cum unii sunt minunat de logici, clari, pragmatici și iubibili până la totala confuzie a celorlalte.
În sufletul unui om este o lume întreagă, în lumea unei femei sunt o grămadă de sentimente și în ele este adesea haos și confuzie. Sentimentele nu sunt niște cai pe care să-i ții de hățuri, ci unii sălbatici care aleargă cam pe unde vor ei. Și bine fac. Pentru că, altfel, lumea s-ar rezuma la ecuațiile diferențiale și ar fi al naibii de mega-plictisitor.
Guest post by Simona Florescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
