Jean-Paul Belmondo și Ursula Andress s-au iubit furtunos, ca două feline mari în libertate, scrie Philippe Clot într-un articol omagiu adus lui Belmondo după dispariția actorului francez în septembrie 2021.
Trebuie amintită aici, din parte redacției, o anecdotă bine cunoscută cinefililor și fanilor lui Belmondo, pe care a povestit-o deseori. Când a terminat studiile, unul dintre profesorii săi de actorie i-a spus „cu fața ta, să știi că vei juca numai roluri secundare, nu vei fi niciodată un june prim”. După 20 de ani, la brațul Ursulei Andress, sex simbol planetar, își întâlnește bătrânul maestru pe Champs-Elysées. Iar acesta recunoaște: „Te-am judecat greșit, te-am judecat foarte greșit”.
Giancarlo BOTTI/ Gamma-Rapho/Get
Belmondo și elvețianca este o poveste de dragoste. Dar o adevărată poveste de dragoste, o poveste de dragoste „scandaloasă”, ilegitimă, pasională, furtunoasă, ca în filme. Această idilă a fost desigur cea pe care „Magnificul” a trăit-o timp de șapte ani alături de sublimul și singurul star adevărat pe care Elveția l-a dat celei de-a șaptea arte: Ursula Andress.
Cei doi se cunosc în 1965, pe platourile de filmare ale producției «Tribulations d’un Chinois en Chine» a lui Philippe de Broca. Coup de foudre! O dragoste la prima vedere care va dura șapte ani. Șapte ani de pasiune, râsete și certuri.
NANA PRODUCTIONS/SIPA
El era căsătorit și tată de familie, ea tocmai divorțase. Dar între James Bond Girl din Ostermundigen (orășelul de lângă Berna) și „omul din Rio”, a fost una dintre acele dragoste la prima vedere împotriva cărora este inutil să încerci să-i reziști. Era în 1965, în timpul filmărilor la Tribulations of a Chinese in China de Philippe de Broca, un fel de remake simpatic, dar mai puțin reușit, a triumfătorului Om din Rio din anul precedent. Ursula era atunci o actriță emblematică internațională, la zece ani după relația ei cu James Dean, la trei ani după apariția mitică ca naiadă în primul James Bond și la doi ani după ce i-a dat replica lui Elvis Presley într-unul dintre nenumăratele lui filmulețe muzicale. Belmondo a inventat, la rândul său, un nou mod de a acționa și de a seduce pe ecran. Amândoi întruchipează libertatea anilor 1960, o modernitate care fascinează și deranjează. Ea tocmai l-a părăsit pe John Derek și el își va părăsi soția și copiii pentru a-și trăi pasiunea într-o societate în care așa ceva nu este deloc potrivit. Prin urmare, nu își vor afișa dragostea, dar nici nu o vor mai ascunde vreodată.
În 1970, i se va alătura la București iubitului ei la filmările pentru «Mariés de l’an II» (Mirii anului II)
Jean-Pierre BONNOTTE/ Gamma-Raph
Vor locui șapte ani între Paris și Ibiza, cu unele sejururi în Elveția. Vor râde mult împreună, dar se vor și certa. Relaxarea festivă a lui Bébel nu a fost întotdeauna compatibilă cu disciplina berneză a „tigresei elvețiene, foarte frumoasă și foarte geloasă, dar care era un adevărat suflet pereche, plin de energie”, așa cum va spune el însuși mai târziu.
organizator birou – creion mecanic
Aceste două suflete pereche energice s-au separat însă în 1971. Fără să facă prea mult zgomot. Era în toamna lui 1972 și coperta noastră era „Ursula Andress departe de Belmondo”. Se punea problema dacă o reconciliere era posibilă, la multe luni după despărțirea neoficială. Dar idila franco-elvețiană era cu adevărat moartă: „Totul s-a terminat cu Jean-Paul. Nu vreau să-l mai văd”, a asigurat actrița într-un interviu-confesiune unde, de la ferma ei din California, și-a acuzat fostul partener de „cruzime psihică”.
Ani mai târziu, s-au încrucișat la cocktail-uri și festivaluri. Îmbrățișările lor emoționale arătau de fiecare dată că doar amintirile bune supraviețuiseră. La anunțul morții fostului ei iubit, Ursula Andress a scris aceste cuvinte foarte simple, emblematice ale iubirii lor libere: „Jean-Paul, ai fost o persoană extraordinară, un bărbat plin de pasiune și vitalitate, cu un imens simț al umorului. Ne vei lipsi mult tuturor. La revedere, tu, bărbatul pe care l-am iubit. Vei rămâne mereu în inima mea.”
Pe 19 martie, Ursula Andress, sex simbolul planetei în anii ’60, a împlinit 86 de ani.
Ursula Andress, 1959, ©Peter Basch
Bond Girl în 1962, cu Sean Connery
Dragoste la Acapulco, 1963, cu Elvis Presley
1965
În “Le Crépuscule des aigles” (The Blue Max), 1966, regizor John Guillermin
Julie Christie, Ursula Andress și Catherine Deneuve asistă la proiecția filmului lui James Hill “Vivre libre” (Born Free) la sala ‘Odeon, Leicester Square, 14 martie 1966.
Photo © George Freston / Getty Images
În același an îl va cunoaște pe Bébel…
Andress, acum în vârstă de 86 de ani, a avut o carieră îndelungată după rolul din Dr. No (Bond Girl, despre care e întrebată și azi), iar ultimul ei rol în film a fost în 2005. “M-am retras, serios, dar te retragi vreodată? Încă mai primesc oferte și uneori sunt tentată, dar trebuie să recunosc că nu mai sunt tânără, deși sunt tânără în spirit”. Ursula trăiește acum o viață mai liniștită, în afara agitației de la Hollywood și se exprimă artistic.
Dacă mă întrebați, a recunoscut cel mai greu de recunoscut fapt când ai fost o splendoare de femeie: nu mai sunt tânără. Te îmbrățișăm, Ursula, știm cât e de greu. 🙂
Citiţi şi
Jean-Luc Godard și două filme de weekend
Alain Delon – Așa cum sunt (interviul vieții lui)
Alain Delon va primi un Palme d’Or pentru întreaga carieră
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
