Când Parisul deschidea în aprilie 1900 porțile Expoziției Universale, lumea intra într-o transă a progresului: metroul, trotuarul rulant, Palatul Electricității și clădirile ridicate pentru eternitate – Grand Palais, Petit Palais, podul Alexandru al III-lea – făceau din capitala Franței scena unde viitorul părea palpabil.
Grand entrance, Exposition Universelle, Paris, France, 1900.
La 125 de ani distanță, pe insula artificială Yumeshima din Osaka, Japonia găzduiește Expo 2025 (13 aprilie – 13 octombrie), moștenitoarea directă a marilor expoziții universale. Sub tema „Designing Future Society for Our Lives”, Osaka propune un alt tip de fascinație: pavilioane interactive, un laborator viu de idei și soluții pentru crizele globale, arhitecturi vizionare precum „Grand Ring” – cea mai mare structură circulară din lemn construită vreodată. Dacă Paris 1900 a fost apoteoza Belle Époque-ului, Osaka 2025 este oglinda neliniștilor și speranțelor noastre planetare.
Cum s-a născut ideea Expoziției Universale
Modelul s-a inspirat din Marea Expoziție londoneză din 1851, celebră prin Crystal Palace. Franța, avidă să-și reafirme rolul cultural și tehnic, a adoptat și adaptat ideea, organizând propria suită de expoziții în 1855, 1867, 1878, 1889 și 1900. Ele nu erau simple târguri comerciale, ci manifestări ale „progresului universal”, care îmbinau estetica, educația și politica într-un spectacol global.
Pavilions of the Nations, Exposition Universelle, Paris, 1900. De la stânga la dreapta: Belgia, Norvegia, Germania, turnul Eiffel, Spania, Monaco, Suedia, Grecia, Serbia, Podul Alma și Mexic
Paris 1900 – bilanțul unui secol
Deschisă pe 14 aprilie și închisă pe 12 noiembrie, Expoziția Universală din 1900 a ocupat peste 120 de hectare între Champ-de-Mars, Esplanade des Invalides și malurile Senei, atrăgând peste 50 de milioane de vizitatori. Orașul s-a transformat într-o scenă imensă unde prezentul și viitorul se întâlneau: Grand Palais și Petit Palais, Podul Alexandru al III-lea, noile gări (Orsay, Invalides, Lyon) și prima linie de metrou. Jocurile Olimpice de vară au fost integrate în program, semn al dimensiunii universale, dar au fost eclipsate de atracțiile expoziției.
Dintre minunile tehnice și culturale, amintim câteva: trotuarul rulant de 3,5 km, Palatul Electricității care lumina întregul ansamblu, uriașul telescop expozițional, panoramele imersive „Mareorama” și „Cinéorama”, roata panoramică de 70 m și reconstituirile medievale ale lui Albert Robida, toate transformau vizita într-un carnaval al modernității. Art Nouveau se afirma la fiecare pas: intrările Guimard la metrou, detaliile arhitecturale, vitrinele „L’Art Nouveau”. Seara, parizienii și turiștii se lăsau fascinați de lumina electrică și de spectacolele teatrale, în care Sarah Bernhardt era regină.
Vedere aeriană care arată Castelul Apei și Palatul Electricității.
Anecdotică și controverse
Pavilionul monumental de intrare al lui René Binet, cu statuia „La Parisienne”, a fost comparat ironic cu un „aragaz burtos”, dar publicul, după ce bombănea la porți, se înghesuia să vadă Palatul Iluziilor și acvariile uriașe. Presa satirică ironiza cheltuielile colosale și „spectacolul fără măsură”, dar vizitatorii obișnuiți descriau entuziasmul pur de a vedea viitorul sub ochii lor.
În foto, “strada viitorului” inaugurată la Expoziția Universală pariziană de la 1900: un trotuar rulant din lemn, alcătuit din plăci articulate, lung de 3,5 km, într-un traseu circular ce înconjura spațiul expozițional străbătut ca o axă de Sena.
România la Expoziția din 1900
România a participat cu un pavilion proiectat de arhitectul francez Camille Formigé, inspirat din stilul Curții de Argeș și al mănăstirilor moldovenești. În Rue des Nations, vizitatorii puteau descoperi și un restaurant în stil de casă țărănească, pavilionul tutunului și un pavilion al petrolului, construit sub forma unui rezervor uriaș inscripționat cu numele marilor zăcăminte românești. Era modul prin care România își afirma identitatea artistică, dar și modernitatea energetică.
Paris Exposition: moving sidewalk, Paris, France, 1900.
Pavilionul Italiei văzut de pe minunatul trotuar rulant.
Gara d’Orsay, astăzi Muzeul d’Orsay, a fost primul terminal feroviar urban electrificat din lume, inaugurat la 28 mai 1900, chiar la timp pentru Expoziția Universală din 1900. Gara a fost închisă ulterior, iar în 1986 s-a redeschis ca Muzeul d’Orsay, un muzeu de artă remarcabil.
Expozițiile Universale pariziene
-
1855 – prima ediție franceză, consacră arta industrială.
-
1867 – „expoziția împăraților”, vizitată de Franz Joseph și Alexandru II.
-
1878 – Cupola Trocadero și primele spectacole cu lumină electrică.
-
1889 – Turnul Eiffel, simbol al modernității.
-
1900 – bilanțul secolului XIX: Grand Palais, Petit Palais, metroul, Palatul Electricității.
-
1937 – ultima ediție pariziană, marcată de rivalitățile ideologice ale Europei interbelice.
Moștenitoarea evenimentului
-
Expo 1925 – Expoziția Internațională de Arte Decorative, care a dat numele stilului Art Deco. Linia oficială a expozițiilor universale continuă azi prin World Expo, dar linia culturală a moștenirii pariziene a continuat prin această expoziție, Art Deco-ul fiind „copilul” vizibil al acelui moment.
-
World Expos – Osaka 1970, Sevilla 1992, Shanghai 2010, Dubai 2020, Osaka 2025.
Expoziția universală – de la Pink Bits la Pink Martini
Ceva ce n-a auzit Parisul: Ciocârlia
Imagini inedite din Parisul de acum 100 de ani
New York World’s Fair 1939: între educaţie şi distracţie
Citiţi şi
Art Deco, 100 de ani – expoziții aniversare europene
Timpul nostru, un timp jucător
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
