Pe 8.IV.1997, George Pruteanu scria:
“Bună seara, stimaţi consumatori ai emisiunii “Doar o vorbă săţ-i mai spun!” Repetiţia este mămica învăţăturii şi bunica reclamei. Dar noi nu cu reclama avem treabă, ci cu învăţătura. N-o putem lăsa să devină un copil al străzii. Aşa că mergem pe repetiţie, pînă biruim. Întrucît în mai multe scrisori, între care se detaşează cele primite de la Dana Economu şi Simona Popescu din Bucurşti, Radu Antonescu din Turnu Severin, Coca Spiridonica şi Liana Tudor din Constanţa, Lucreţia Palade şi Marilena Chiriac din Ploieşti şi Luminiţa Uriţescu din Arad, revine o anumită problemă, îmi zic că nu strică s-o mai pun şi eu o dată, niţeluş îmbogăţită, că doar trăim vremurile îmbogăţirii, nu-i aşa?
Aşadar, despre ce e vorba în propoziţia mea de azi? O să vă iau pe departe. Într-un ziar, dintre cele mai onorabile de altminteri, am citit, ceva mai demult, o ştire intitulată aşa: “Preşedintele Cutare a înnoptat la vila lui Ceauşescu”. Pînă aici, nimic catastrofal. Undeva trebuia să înnopteze şi şeful statului, că doar nu era să doarmă în gară, în sala de aşteptare, Doamne iartă-mă! Deci, a înnoptat omul acolo. Buuun. Buba vine ceva mai jos, în ştirea propriu-zisă. În cuprinsul acesteia, scrie aşa, citez: “Înaltul oaspete a fost găzduit în vechiul tronson al vilei. Ieri, preşedintele A SERVIT MASA DE PRÎNZ la Complexul Cutare din localitatea Cutăreni”. Am încheiat citatul, dar nici nu l-am încheiat bine, şi am rămas pironit pe gînduri adînci şi tulburătoare. Stranie ţară, stranie chestie! Populism-populism, dar CHIAR aşa?! Oare CHIAR aşa?
Nu mi-l puteam imagina nici în ruptul capului pe preşedinte în frac sau jiletcă, cu papion, cu o tavă într-o mînă şi un şervet pe cealaltă, cutreierînd cu pas grăbit sala, aşezînd solniţe şi tacîmuri pe mese, turnînd cu polonicul în farfurii şi avînd mereu grijă să fie în consens cu convivii şi să le umple întocmai şi la timp paharele… Mă gîndeam chiar cu groază că putea să fie cîte un client mai nervos care să-l pună pe şeful statului în situaţii delicate, mai ştiu eu?, de pildă: “-Alo, domnu’ preşedinte, mai trebuie nişte pîine aici, cu grîu românesc dacă se poate!” sau: “-Alo, şefu’, păi ce, asta-i prepeliţă? asta-i cucuvea toată ziua, mănînc-o d-ta, dacă poţi!” sau cine ştie ce alte reproşuri de-ale chefliilor. Nu mi-l puteam închipui pe preşedintele României făcînd, fie şi cu graţia caracteristică, o meserie care nu e a dumisale, aceea de chelner sau ospătar, alergînd de colo-colo cu frapiera şi platoul. Dar, mai ştii, printre ciudăţeniile tranziţiei se poate strecura ce nici cu mintea nu gîndeşti!
Lăsînd gluma la o parte, vin acum şi vă servesc următorul comentariu: Această expresie, cu servitul, e groaznic de implementată. În mintea multora, ea pare mai elegantă decît “Am luat masa” sau “Am luat prînzul” sau, pur şi simplu, “Am mîncat”. Am servit masa, pronunţat eventual cu un degeţel ţinut graţios în aer, lîngă ceaşca de cafea! – ce distins sună, ce şic, ce high life, ce lume bună, de pansion Choisy-Mangîru, oh! Doar nu suntem neam prost: noi servim, nu mîncăm, nu-i aşa?
NU!! Nu-i deloc aşa. Dacă e să v-o servesc p-a dreaptă, şi v-o servesc, de ce să nu v-o servesc, e cu totul ALTFEL. Expresia nu-i altceva decît o mitocănie cu dantelă. Ca un smoking cu şapcă. Sau ca o rochie de seară cu adidaşi. Aaa!, e cu totul altceva cînd eşti gazdă. Atunci ai datoria, de politeţe, într-adevăr, să serveşti masa, să-i serveşti tu pe ceilalţi, invitaţii tăi. Din cînd în cînd, îi îndemni: “-Serveşte-te!” sau “-Serviţi-vă!”, cu sensul: “Nu aşteptaţi să vă servesc eu, simţiţi-vă ca acasă!”
Tot greşit, à la Chiriţoaia lui Alecsandri sau à la “gaiţele” lui Kiriţescu sau à la Frusînica lui Muşatescu sau à la Tanţa şi Costel ai lui Băieşu – este a spune: “-Mai serviţi o sarma, că e delicioase!” sau “-Mulţumesc, nu mai servesc, că-mi cauzează!” Corect şi de bun gust e: “-Mai serviţi-vă cu sarmale!” sau “-Mai luaţi sarmale!”
Reţineţi, deci, că folosirea lui “a servi” în loc de “a mînca” e o sclifoseală ţopească. Poftă bună, seară bună!”
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
