Cred că una dintre cele mai frumoase biruințe umane este a birui împuținarea de suflet! Viața noastră pare să nu fie altceva decât un licăr plăpând de lumină, suspendat între două eternităţi de întuneric. Fiorul metafizic cel mai adânc este conştiința limpede că şi cea mai revelatoare și lucidă existenţă nu este, în cele din urmă, decât fața văzută a unui mister copleşitor. Drumul cel mai anevoios, cel mai lung, cel mai exaltant şi, de atâtea ori anodin, este drumul către noi înșine. Cine se cunoaște pe sine, iubindu-se, înţelegându-şi fracțiunile si încheieturile inimii, privindu-și electrocardiograma nu din perpectiva fluxului sangvin, ci a aptitudinii de a iubi și ierta este stăpânul celei mai sublime avuții.
În geografia bulversantă a propriului eu, una dintre cele mai frumoase virtuți este respectul de sine. Nu-l poţi respecta autentic pe cel de lângă tine şi nu poţi pretinde respectul dacă, în prealabil, nu ai învățat a te respecta pe tine însuţi. Nicio iubire nu poate radia, nici măcar o zi, dacă nu are ca temei sentimentul de respect. Nu putem iubi ceea ce nu putem respecta.
Ne mărginește, de atâtea ori, teama că nu suntem îndeajuns pe placul celorlalți, dar cât de frumoși şi nemărginiți suntem atunci când ne înţelegem pe noi înșine, iubindu-ne și iubindu-i la fel de nemărginit pe cei ce ne iubesc cu luminile şi penumbrele noastre! Nu trăim cu adevărat decât atunci când trăim în sufletul celor ce ne iubesc.
Ne mişcăm fatalmente într-un orizont al deciziilor şi avem zilnic opţiunea de a credita binele lumii sau a deplânge răul ei. Ne proiectăm marea fericire în viitor, ignorând, cel mai ades, semnele difuze ale paradisului terestru. Ne putem plimba înfiorați şi fascinați, anticipând mirajul neversoimil al raiului, trăind simplu, captivaţi de umire, în aria radiantă a frumosului de fiecare zi. Nu tăgăduiesc prezenţa răului, ci doar efectul lui asupra unei minți frenetic posedate de magia copleșitoare a miracolului de a exista.
Viața pare un tot, uneori greu digerabil și sunt nopţi în care liniştea ne absoarbe cu totul în spaima delirantă că dincolo de hotarul morții nu mai e nimic. Dar viața poate fi ruptă în mici bucățele și rostogolită în căușul palmei, adulmecându-i savoarea, sorbindu-i farmecul după ce s-a amestecat puţin cu sângele nostru şi de unde apoi se desprinde lent, dând naștere unei stele care dansează.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
