Tot nu-mi dă pace gândul că anul ăsta fac 40. Dacă aş trăi cât bunicile mele, 50 ar fi cam jumătatea vieţii. Amândouă au murit aprope la 100 de ani. Eu sunt mai pesimistă şi mă gândesc că 40 ar fi jumătatea mea de drum. Ohoho, optimistă, nu pesimistă.
Mi-a spus bunica: „Fă ce ai de făcut, copchilă, AZI, nu mâine, că nu aduce anul ce aduce ceasul!” Ştiu bine asta, „mâine” nu e pentru orişicine.
Mă uit la pozele cu mine când aveam 20 de ani. Toată candoarea lumii în ochii mei era. Credeam că lumea e superbă, că oamenii sunt numai buni, că mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, iar moartea, hâda asta neagră, nu făcea parte din calculele mele.
La 20 de ani mergeam ţanţoş, râdeam cu gura până la urechi, aveam toţi dinţii şi ochii îmi sclipeau de bucurie. Acum merg apăsat, râd calculat şi ochii caută frumuseţe fără sclipici.
Elif Şafak
Dacă cineva îmi spunea că sunt frumoasă, răspundeam îmbujorată plecând privirea: „Mulţumesc!” Acum, caut cu privirea mea ochii celor care-mi spun că sunt frumoasă şi le mulţumesc privindu-i.
La 20 de ani mâncam ciocolată, acum savurez ciocolata. La 20 de ani, săream dimineaţa din pat direct la dulapul cu haine, acum mă duc frumos la geam şi caut răsăritul.
Atunci credeam că totul mi se cuvine, acum ştiu că totul trebuie câştigat.
Acum ştiu că un pantof stiletto roşu şi o fustă midi negră mă scot din anonimat, atunci habar n-aveam de asta.
Atunci, la 20 de ani, plângeam din orişice, acum de mult n-au mai pupat ochii mei lacrimi.
Acum ştiu că iubirea nu se cerşeşte, acum ştiu că iadul poate fi pe pământ. Între timp, am cunoscut răutatea, trădarea şi minciuna.
Acum, când tună, nu mă tem, ba chiar îmi pare rău că nu am fost atentă să văd şi fulgerul.
Atunci mi-l închipiam pe Dumnezeu ca fiind om, acum prefer să cred că-i munte şi ocean.
Pentru mine este clar: De la 20 la 40, omul se coace. Acum ştiu că trebuie să preţuiesc viaţa, ştiu că viaţa se trăieşte cu clipa şi nu cu anul. Nu ştiu acum ce voi spune la 60. Dacă voi mai fi, să spun nu ştiu, pentru că acum sunt mai conştientă ca oricând de ruleta rusescă şi parşivă a morţii.
Acum ştiu cum stă treaba cu coach lifestyle şi happiness. Fiecare om are în suflet o mină în care tot sapă. Unii scot cărbune, alţii chihlimbar, rar de tot diamante. Mă scuzaţi că vă spun, unii au în suflet o hazna şi pute groaznic. În preajma lor te poţi îmbolnăvi.
La 20 de ani mi-am aruncat toate poeziile, mi se păreau puerile. Acum nu mai ştiu să scriu poezii, dar îmi place mult să le ascult:
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Cea mai fabuloasă perioadă a anului — Venus a ajuns în Taur
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
