Cum de-abia am aterizat azi la birou şi cum am încă o pojghiţă pe creier de la vacanţă (sper să nu fie vorba despre ceva mai grav şi mai profund, cum ar fi o lipsă acută de poftă de muncă), mi-am sintetizat mai greu chefurile, dorinţele şi situaţiile de evitat pe 2013. A, şi întrebările legate de timp, spaţiu, oameni şi lipsa lor. O să le aştern aici, într-o ordine dezordonată, poate or mai fi de folos şi altor întârziaţi.
- Când Dumnezeu am ajuns să-mi fac notiţe pentru 2013? Unde sunt notiţele de pe 2005?, de exemplu, că eu nu ţin minte anul acela. Şi nici pe următorii din viaţa mea, decât vag, derulat pe repede înainte.
- O dorinţă arzătoare, dar pentru care bag mâna în foc că nu se va îndeplini, este s-o las mai uşor cu Facebook-ul. Simt cum îmi devorează unul dintre cercurile interioare, pe care nici măcar nu ştiam că le am. Pe de altă parte, uneori mă simt atât de spirituală şi de deschisă la modul psihopat, încât acolo îmi pot manifesta din plin expansivitatea autistă.
- Vreau să stau mult, mult de tot la mare. Îmi doresc măcar o dată în viaţa mea să mai trăiesc vacanţa mare. 15 iunie-15 septembrie. Să mă satur de vacanţă. Să-mi iasă pe nas. Să mă plictisesc atât de tare încât să-mi doresc să mă întâlnesc cu duşmanii. Cu rivalele. Cu enervanţii. Vacanţa aia epuizantă, ştiţi de care vorbesc? Ei bine, pe aceea mi-o doresc eu.
- Am chef să dansez. Şi cum generaţiei mele i-au cam trecut mişcările şmechere, m-am hotărât să mă înscriu la o şcoală de dans, unde talentul meu multilateral dezvoltat are două opţiuni, care mai de care mai creaţă. Fie balet, fie streetdance. Ori graţia întruchipată, ori funk’s not dead.
- Punctul 4 va trebui amânat puternic, întrucât în noaptea de Revelion (cuvânt care desemnează o bucurie isterică motivată de faptul că mai îmbătrânim un an şi asta pare să ne placă) mi-am sucit o gleznă. Care nu mă lasă nici să merg regulamentar, darămite să plutesc muzical pe poantele-mi diafane.
- Mi-aş dori să mai scriu o carte. Sau măcar s-o încep. În paralel, acest deziderat măreţ se bate rău de tot cap în cap cu celălalt mare deziderat, acela de a dormi sau de a nu face, în general, nimic.
- Mi-aş dori să slăbesc. Dar aici e sensibil. Mai ales că nu sunt pregătită să depun vreun mare efort. Dacă s-ar manifesta un miracol, la acest capitol aş vrea să se întâmple. Sunt dispusă să renunţ la pâine şi la paste. Dulciurile sunt însă ale mele!
- Aş vrea o casă nouă, puuuţin mai încăpătoare decât cea care în locuiesc acum, ceea ce nu ar fi greu deloc, având în vedere faptul că stau într-o cutie de chibrituri care îşi revarsă, periodic, pereţii, cărţile, farfuriile, hainele în capul meu. Dar acesta este un plan mai degrabă cincinal.
- Trebuie să mă apuc de un sport de apă. Kitesurfing, sailing, surfing de la mama lui, orice. Apă să fie şi valuri cât mai înalte.
- Să reuşesc ca, la final de 2013, să îmi număr toţi prietenii şi pe toţi cei dragi, iar ei să fie la apel, vii şi nevătămaţi.
La anul şi la mulţi ani!
Citiţi şi
Șarmul, charisma și flerul – între lumină autentică și umbre relaționale
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
De ce sunt singură la aproape 40 de ani? Pentru că îmi permit!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
