Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

ANUNȚ: Caut timp

10 January 2018

Mi-am pus la somn copilul și am ațipit lângă el. M-am trezit după vreo oră vinovată, speriată, stresată, de parcă rotația planetei s-ar fi oprit în timpul în care am închis ochii într-un somn fugar, aproape nepermis, de parcă în palmele mele stătea toată liniștea și neliniștea pământului, de parcă sub pleoapele-mi adormite pacea lumii nu-și găsea pace.

M-am așezat în genunchi pentru rugăciunea de seară, dar nu am mai găsit puterea de a mă ridica de la pământ. Ligamentele refuzau să preia comenzile creierului și, amorțită, neputincioasă, fără puterea de a mă ridica în picioare, am început să mă întreb dacă nu acolo, tocmai acolo, în acea poziție, aș putea rămâne în prizonieratul unei recuperări de forțe ce mi se cerea fără cuvinte, prin simțiri și neputințe ce vorbeau pe limba lacrimilor mele.

femeie obosita

Îmi duc zilele de ani buni după programări, în pagini de agende, pe puncte și în goană, cu lucruri pe care le am „de făcut urgent” sau doar „de făcut”, punct. Mă hrănesc sărăcăcios spiritual, emoțional, sentimental și mă storc în cascade de energie pentru câte un proiect, un crez, un vis, un demers, un zâmbet, mai mult al altora decât al meu și totuși niciunul dintre cele enumerate nu mi-a întins o mână pentru a mă ajuta să mă ridic („urgent”) din genunchi.

Privesc de jur-împrejur și nu mă simt singură… zi de zi, o lume în alertă maximă își caută drumurile, rosturile, trăirile. Ne grăbim, cu toții ne grăbim undeva, pentru ceva, cu ceva, rămânând în urma mai tuturor, în maratonul zilelor, bucuriile mici ale vieții și odihna mereu debitoare pe factura orelor noastre.

Mă simt obosită, dar parcă nu am dreptul de a spune lumii cum mă simt. Simt că mi-aș piede în fața neputințelor omenești prietenii, colaboratorii, partenerii, șefii, familia, dar cred că a venit timpul să dau anunț: „Caut timp pentru mine, un ceas fără ore și un somn nevinovat. E urgent!”

Guest posy by Alina Celia Cumpan

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Vreau răsfăţ din partea unui stăpân de calitate

Cât de fragili sunt bărbații

Anatomia unei dureri

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,832 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro