Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ar fi trebuit să mă iubești înainte, nu după

7 December 2018

VICTOR CHIRCULa o scară prin cartier. Aștept un amic să coboare. Lume puțină, în stînga și-n dreapta, cu treburi. Doi țînci neșcoliți încă bat o minge pe asfaltul rămas ud de cu noapte. La un etaj, o femeie stă atîrnată pe pervazul balconului și ferchezuiește geamurile. Amicul întîrzie, dau un șut unei cutii de bere, goală, mă așez pe trepte și trag în piept răcoarea de toamnă devreme. Îmi rumeg gîndurile.

De la o scară de vizavi iese pe ușă un bărbat. Agățat de el, o femeie. Plînsă. Ține la ureche telefonul, dă adresa. Taxiului probabil. Se oprește pe trotuar și dă drumul genții pe care o ține agățată de umăr. Femeia e înfășurată pe mîna lui. Lacrimi îi curg pe față și se înnoadă pe bărbie. Pot auzi ce îi spune.

„Nu pleca. De ce pleci? Nu am vrut…”

despărțire

Cuvintele tremură printre sughițuri. El stă nemișcat, stîncă. Nu o privește. Bagă telefonul în buzunar și așteaptă. Privește în stînga, în dreapta. Are ochii goi, roșii. Ghicesc în ei nesomnul și durerea. Șirul ei de vorbe se oprește într-un hohot și cade cu fruntea pe umărul lui. Are gura căscată, se zguduie și mîinile i se înfig în mîneca jachetei.

La colțul blocului apare un taxi. Se apropie și bărbatul face semn. Se oprește în dreptul lui. Se scutură, se desprinde de ea, apucă mînerul portierei și-o deschide. Urcă. În urma lui, femeia deznădăjduită privește. Are fața udă. Motorul se ambalează. Și înainte ca mașina să se pună în mișcare geamul se coboară și îl aud cum spune:

„Ar fi trebuit să mă iubești înainte, nu după.”

Mașina se urnește și dispare după colț.

Privesc la ea. Nu mișcă. Stă cu umerii căzuți și vîntul îi piaptănă părul. Are capul întors spre colțul pe după care a dispărut el. Ridică mîna și-o trece peste față. Și în urma palmei lacrimi proaspete încep să curgă.

Simt cum mi se umezesc ochii. Cred că vîntul este de vină. A început să bată ceva mai tare.

Pe Victor îl găsiți și aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mi-e dor de mama…

Tu nu vei divorța niciodată…

Eu voi rămâne Ana ta…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,527 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro