Fir-ar ea să fie de viață, că tare mai doare! Alunecă de-a lungul trupului tău flămând, ibovnic dulce și priceput la ceas ascuns de ochii lumii, se strecoară mișelește în tine și ți se împletește în cele mai tainice lăuntruri, cu promisiuni albastre și limpezi ca neștiința… Fir-ar ei să …

Cuibărit la poalele Retezatului, ca un copil răsfățat după șorțul bunicii, apărat de Vâlcan și mângâiat regește de bătrânul Parâng, Uricaniul țese povești. Le toarce iarna, la gura sobei, alături de femeile momârlanilor și le trimite în lume prin gura năvalnicului Jiu – frumos, aspru și neiertător, așa cum este …

Se presupune că ar trebui să termin o lucrare. Până joi. Se presupune că cineva o așteaptă. Joi. Dar mai sunt două zile până atunci, așa că mintea mea o ia razna, așa cum s-a cam obișnuit în ultimul timp și, nu știu cum, de unde și de ce, în …

Am fost o răsfățată. Tata m-a venerat de când m-am născut, m-a încurajat, m-a învățat lucruri, m-a lăudat și s-a lăudat cu mine. De mama  nici nu mai vorbesc, că doare mai tare decât vechea poveste cu sarea pe rană, căci rana pierderii ei nu se va închide niciodată Și …

În bucătăria mamei, regină este o canapea veche, cu tăblii de lemn lăcuit și cu tapițerie galben-muștar. Dacă vrei să o întinzi, să o transformi în pat de dormit, or să-ți cam trosnească toate oscioarele dimineața, bașca vânătăile de la arcurile rupte, dar dacă nu… e perfectă acolo, lângă masa …

La început nici nu voiam să aud de Facebook. Prietena mea Adriana mă tot bătea la cap: nu știi ce pierzi și de ce naiba  te încăpățânezi atât, că doar nu doare deloc. Până la urmă, am încercat și nu-mi pare rău. Pentru că am ajuns în locuri și la …

Nu știa nimeni de Sfântul Valentin pe la 1980. Nici Dragobetele nu era mai breaz, în primul rând că era o sărbătoare creștină și comunismul lupta din răsputeri să nimicească toate fărâmele de credință din sufletele românilor. Iar în altă ordine de idei, ca s-o spunem pe cea dreaptă, Dragobetele …

Căsnicia părinților mei a fost, pentru mine, ca Nordul pentru cei rătăciți: punct de referință, mijloc de orientare, certitudine și supraviețuire. Dacă vreun băiat din adolescența sau  tinerețea mea nu m-a putut trata așa cum tata a tratat-o pe mama, n-a fost bun. Ireconciliabil. Cu șase ani mai mare, tata …

De felul meu, eu sunt un exemplar blând. M-am născut cu împăcarea între măsele, diplomatul de serviciu şi acasă, şi la muncă, cu totul şi cu totul pentru comunicare, explicare, pace şi înţelegere. Mai aprigă din fire, mama ne boscorodea strașnic din orice, drăcuia ca un birjar, ne pocnea rapid …

S-a dus… ducă-se… anul 2015. Urât și greu, cu puține pauze de tras sufletul și cu și mai puține reușite. A venit altul, nou – nouț, sclipitor și binevoitor în primele sale minute de viață. Ca să ne ia ochii. Ca să ne facă să credem și să sperăm. Ca …