Eu m-am născut la oraş. Citadină până-n măduva oaselor, crescută cu cheia de gât, cu coarda într-o mână şi cu mingea proptită obraznic într-un şold, eram regină pe strada cu gard viu din merişor şi cu tei înţelepţi în spatele blocului. Evident, aveam bunici la ţară pe care îi vizitam …

Cu parfum de legende japoneze, înveşmântată în nuanţe de roz, înflorită toamna, anotimpul inimii mele, mă cheamă ca pe floarea ce împodobeşte gheişele enigmatice şi delicate. Mă cheamă ca pe o floare, dar nu sunt. Sunt o femeie obişnuită, cu rele şi bune, cu râs şi plâns, cu iubire şi …

Punea, hotărâtă, degetul, când bunicul ştiutor nu era lângă ea. Şi nu era mai tot timpul. O lăsase la ţară, cu cinci copii şi el plecase să lucreze la mină. Trimitea bani de două ori pe lună, iar toamna, după strânsul celor de-ale gurii de prin grădină şi câmp, bunica …

Copilul meu din clasa a patra mi-a adus, azi, o felicitare făcută de el la şcoală. O floare roşie, îndoită la mijloc, cu spaţiu alb pentru scris o urare. Şi o diplomă. Pentru cea mai bună mămică. Şi când l-am strâns în braţe şi l-am sărutat pe obraz, l-am întrebat …