Bătrânul și plasa

20 April 2016

Nu ştiu dacă profesorul Leon Dănăilă a fost un geniu sau nu, dar ştiu că prin eforturile sale a prelungit viața a mii de oameni şi a învățat mii de studenți şi tineri doctori să facă la fel.

Astăzi domnul profesor este bătrân şi sărac. Mai vine la spital (unde altundeva s-ar duce cei de teapa lui?) şi când, în fine, pleacă, se suie în metrou cu o pungă în mâini şi, dacă este norocos, stă chiar jos.

O poveste tipică. Un viitor previzibil al fiecăruia dintre noi, indiferent dacă am salvat sau nu vieți.

Pe mine nu imaginea profesorului adormit în metrou m-a tulburat, ci aceea a pungii din mâinile lui. Cumva acest detaliu suprarealist, acest simbol al banalizării şi al goliciunii care însoțesc un om mare profesional şi moral, m-a tulburat cu deosebire.

dănilă

Sursa foto: pagina de Facebook a Marilenei Stancu

Dacă asta a fost ursita lui, care va fi oare a mea sau a altuia, care nu am fost la fel de mari?

Ce fel de lume trăim, dacă nu ne respectăm, protejăm şi iubim bătrânii?

Ce fel de batrânețe vom avea noi înşine, dacă nu o respectâm pe a altora?

Cum am ajuns la noi în țară să acceptăm fără a face nimic toate acestea de parcă am fi animale sălbatice şi nu oameni?

Cine ne-a invățat că doar noi cu dorințele noastre contăm?

Când a disparut compasiunea la români?

Bătrânețea este tristă oricum. Totuşi, în țările civilizate, o anumită decență şi un oarecare efort de păstrare a umanității există.

La noi, nu.

Le-am lua dacă am putea şi puținul de-l mai au.

Deşi cu timpul toți vom deveni ei.

Pentru mine imaginea batrânului profesor în metrou mi-a făcut rău, nu pentru că Leon Dănăilă nu ar fi un bătrân frumos, ci pentru că noi ceilalți suntem nişte tineri urâți.



Citiţi şi

Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții

Șarmul, charisma și flerul – între lumină autentică și umbre relaționale

Nicușor Dan, recunoscut printre cele mai strălucite minți ale planetei

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. adina / 21 April 2016 17:32

    Rușine, autorule! Constat cu mâhnire că, în țara aceasta amețită de ”mode”, a devenit o rușine să fii capabil a te deplasa pe jos, cu un mijloc de transport care nu se numește jeep, taxi sau avion. Mai precis, să fii sănătos și capabil de a te mișca folosindu-ți picioarele ori o mașină modestă, mijloacele de transport urbane și… trenul. Interpretează ei, cei mai tot timpul cu pantalonii lipiți de scaune moi, că n-ai bani. Nu înțeleg că mișcarea (mersul pe jos, urcatul și coborâtul scărilor, dintr-un mijloc de transport în altul) te menține, că la o anumită vârstă, a deveni comod înseamnă a-ți reduce mobilitatea. Mai citiți, mai plimbați-vă (nu de la o terasa la alta!) și apoi evaluați negativ modurile de viață sănătoase.

    Reply
    • jurnalistu.somer / 2 September 2016 21:50

      Dacă domnul profesor nu-și plânge de milă și lucrează(deci nu stă cu mâna-n cur), înseamnă că alții ar trebui s-o facă în locul lui – adică să-i plângă de milă -, ca de exemplu, acest autor. Dragule, este rușinos să prezinți într-o lumină proastă un om respectabil. Din articolul tău concluzia este clară: ar trebui să ne fie milă de el! Dar unde căcat scrie că n-ai voie să faci la bătrânețe ce poți face și la 20 de ani, hă? Mi-e rușine de rușinea ta, și, implicit, de rușinosul tău articol. P.S: Bătrânii nu-s handicapați, schilozi sau retarzi; dacă unii vor să muncească și la 100 de ani, lasă-i să-și exercite meseriile în demnitate, și nu mai trage mătăluță concluzii de rahat.

      Reply
  2. o femeie / 21 April 2016 12:43

    am citit comentariul lui, si pot sa atrag atentia la cateva greseli din articol:
    – domnul profesor nu e sarac. A ales sa mearga cu metroul pentru miscare. A avut masina si decis sa o vanda. Recomandarea medicala e pentru toti sa faca minim 10 mii pasi pe zi, asa ca deplasarea lui pana la metrou si de la metrou acasa/spital il ajuta. Probabil trece si prin piata de vis a vis de spital.
    -domnul profesor e lucid si apreciat ca om si munca: merge la spital cu drag!! si fericit!! Ca daca nu ar fi fericit, ar alege altceva.
    Batranetea nu e trista!! e altfel, dar batranetea e ca si tineretea: cum ti-o faci. Am cateva cazuri in jur demne de admirat si urmat. Domnul profesor este un exemplu. Si ma indrept spre batranete, si simt ca sunt din ce in ce mai fericita, si stiu sigur ca voi fi si la batranete, pentru ca asa vreau.

    Reply

My two pennies for o femeie Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro