Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când ai plecat

23 December 2014

Cristina RaduCând ai plecat, alegând ca destinaţie Silenzio Stampa, ai uitat să joci „mă iubeşte, nu mă iubeşte”, sacrificând trandafirul pe care nu mi l-ai dat niciodată. Aș fi avut un indiciu, ca-n Hansel și Gretel, dar aşa… Unde să vin? Unde să te caut, dacă ninge atipic? Nu ştii că toate străzile devin brusc surori și nu-ți mai pot recunoaşte urmele tăcute? Nu-mi răspunde…

Lasă-mi lumea să intre în panică, lasă-mi pulsul în stand-by și ochii împăienjeniți. Lasă-mă să întreb toţi oamenii de zăpadă dacă te-au văzut, să invidiez toate îmbrățișările fragede din mijlocul străzii și să adorm pe scările caselor străine, propovăduind minunea noastră.

Lasă-mă să nu am cui să spun că ți-am scris în fiecare zi despre colindul din sufletul meu pe care n-am știut să ți-l cânt.

Lasă-mă să recitesc aceste scrisori până când fiecare virgula te compune sărutându-mi podul palmei… a renaștere.

Lasă-mă să mă întorc vlăguită, să mă așez lângă brad, orbind în jocul de lumini care suspină-n locul meu…

ai plecat

De fiecare dată când pornesc în căutarea ta, mă trezesc cu mâna pe piept. Se spune că sunt dureri care dor și dureri care te schimbă. Durerea acestui dor mi-aduce-n suflet fâlfâit de cocori și parfum de lăcrămioare, în miezul iernii. Nu aș putea să regret că mi-e dor și doare, fiindcă ar însemna să dărâm locul din inima mea pe care l-ai construit, l-ai zugrăvit, l-ai mobilat, l-ai decorat în mii de forme și culori, cu migală, lăsându-l atât de… „acasă”. Un loc în care nu ar putea locui altcineva și pe care-l vizitez de fiecare dată când viața mă lasă în genunchi sau, dimpotrivă, când mă ridică pe cele mai înalte culmi. Acolo nu ajunge iarna niciodată, nu îngheață geamurile și nu intră gerul pe gaura cheii.

Nu-mi rămâne decât să te aştept acolo…



Citiţi şi

Întotdeauna am crezut în Moş Crăciun

„Alo, ce-ai pregătit pentru Crăciun?”

Soldățelul de Crăciun

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
5,975 views

Your tuppence

  1. Cristina Radu / 9 December 2015 17:57

    Mulțumesc, tuturor!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Veronica Socol / 30 January 2015 1:05

    De multa vreme nu am mai citit ceva asa de subtil, simtit, sensibil, supersuper……. foarte frumos!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Hana / 29 January 2015 22:19

    Fara cuvinte 🙂

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  4. Deea / 23 December 2014 10:38

    Sublim…divin…

    Thumb up 6 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro