Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Când au început problemele noastre

17 November 2019

Cred că problemele noastre au început când am renunțat să râdem cu gură până la urechi că să nu deranjăm, când n-am mai alergat și dansat în ploaie că să nu părem penibili, când am zis mereu da, că să nu rănim sentimentele altora, dar le-am făcut varză pe ale noastre, când n-am știut să renunțăm la timp și am bătătorit drumuri anevoioase, inutile, pline de spini și mărăcini, când timpul tot l-am consumat în muncă și n-au mai rămas decât secunde pentru îmbrățișări grăbite și golit suflete obosite.

Cred că problemele noastre au început când am renunțat.

Când n-am avut încredere în noi, în forțele noastre, dar am crezut fiecare cuvânt al celor care ne spuneau că nu o să reușim, că nu suntem în stare.

Când am fost sfătuiți că ar fi mai bine să facem și noi că alții, pentru că așa face toată lumea, dar n-am simțit nici bucurie și nici împlinire, pentru că nu era lumea noastră, cea visată de noi.

Când am început să depindem de alții, fără să încercăm să desfacem nodurile alea groase, pescărești, care ne țineau prizonieri fără gratii.

Când dincolo de frontiere am văzut dușmani și nu oameni ca noi, prieteni.

Când a fi uman e la fel de degradant cu a fi prost.

Când ne-am tăiat aripile, când am închis borcanul cu dorințe și visuri, când am plecat capul și am renunțat.

Când în jurul nostru am văzut doar urâțenia, tristețea, dar nu am mai știut să recunoaștem bunătatea, generozitatea, zâmbetele sincere și mâna întinsă ca să ajute, nu ca să ceară.

Cred că problemele au început când am renunțat la noi.

Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Mami, ne iei gogoși, te rog!

Dacă nu află toată lumea să sunt generoasă, degeaba sunt

Pentru viitoarele mămici singure

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro