“Olanda e o È›ara mică: 41,500 km2. Adică mai puÈ›in de o zecime din suprafaÈ›a FranÈ›ei sau a Spaniei. Sau de cca 7-8 ori mai mică decât Italia. România e aproape de 6 ori mai mare decât Olanda.
M-am întrebat cît costă votul unui român care locuiește în nordul Olandei, într-un orășel numit Winschoten, și care merge să voteze la cea mai apropiată secție de votare, adică la Ambasada României la Haga. E vorba de o distanță de vreo 550 de km dus-întors. Asta ar fi un drum București-Timișoara.
Iată mai jos un desfășurător aproximativ al acestei aventuri.
07:00 Plecarea de acasă
De acasă până la gară Winschoten: 0.5 h
07:30-11:30 Cu trenul de la Winschoten la Haga: 4 h (3 ore și 55 de minute)
11:30-12:00 De la gară la ambasada: 0.5 h
12:00-15:00 Coadă + vot: 2-3 h
15:00-15:30 De la ambasada la gară din Haga: 0.5 h
15:30-19:30 Cu trenul de la Haga la Winschoten: 4 h
De la gară acasă: 0.5 h
20:00 Ajuns acasă
Totalul de timp necesar: 12-13 h
Costul transportului: aprox 70 de euro (în jur de 55-60 de euro trenul + vreo 10-12 euro autobuzul)
Note:
Nu există trenuri de noapte în Olanda. În general, trenurile cele mai matinale încep să umble pe la 6 dimineață (sau 7 în weekend); trenurile cele mai târzii ajung la destinația finală în jur de 23:00. Ce vreau să spun este că românul nostru nu are (i) cum să ajungă mai devreme la ambasadă și (ii) nici cum să stea la coadă până la închiderea urnelor la ora 9 decât dacă (i) vine la Haga de sâmbăta și stă la vreun prieten ori se cazează la hotel sau (ii) rămâne în Haga peste noapte după alegeri. Adică, alte costuri de timp și bani + o prețioasă jumătate de zi de concediu care ar trebui luată luni, când nu are cum să ajungă la serviciu la prima oră. Asta, presupunând că e o persoană relativ fără obligații (nu are copii mici, sau un cățel) și fără probleme de sănătate care ar putea împiedica sau ar putea fi agravate de călătoria de mai multe ore și de statul în frig, tot așa, mai multe ore.
Nu am pus la socoteală costul disconfortului orelor petrecute în frig, la coadă.
Costul votului pentru un român din Spania sau Franța poate fi mult mai mare.
Costul votului pentru un român din Canada sau USA poate fi cu muuult mai mare.
Ce să mai zicem de riscul – substanÈ›ial – că omul să facă tot acest efort degeaba…
E vorba, de asemenea, și de un cost al umilinței: aceea de a-i fi trântită în nas ușa ambasadei propriei țări.
In fact, let me take this further:
Presupunând că 1 votant cheltuie cu votarea 6 ore (deplasare + coadă) și 25 de euro (transport), asta înseamnă că investiția făcută de cei 160.000 de români din diaspora care au votat pe 2 noiembrie se ridica la 110 ani din viața lor și vreo 4 milioane de euro.
Să votăm aÈ™adar È™i pentru introducerea votului electronic…”
Calculul aparține unei prietene care locuiește temporar în Olanda.
Vă invităm acum pe cei care locuiÈ›i în străinătate È™i intenÈ›ionaÈ›i să mergeÈ›i pe 16 noiembrie la vot să faceÈ›i un calcul asemănător. Să aflăm cam cât îi costă votul – ca timp È™i bani – pe “proshtii” de români din diaspora. Despre care noul ministru de externe, Teodor MeleÈ™canu, a spus pe 12 noiembrie la Realitatea, dând din cap È™i din mână ca un cunoscător al realităților: “haideÈ›i să fim serioÈ™i, din trei milioane jumate, de regulă, votează cam 150-200.000″… Adică, ce atâta tevatură cu cabinele astea de vot?…  Domnule MeleÈ™canu, È™i dacă această diaspora se supără È™i vă dă peste cap previziunile cinice?!?
Iar pe voi, românii din È›ară la fel de porniÈ›i pe diaspora, vă întreb: aÈ›i merge la vot dacă pentru asta ar trebui să faceÈ›i un drum în alt oraÈ™, la 50/100/200 de km – la BraÈ™ov/ Curtea de ArgeÈ™/ Vălenii de munte/ BotoÈ™ani/ Giurgiu/ Satu Mare? Dacă aÈ›i È™ti că mergeÈ›i la coadă sigură, una care ar face cinste oricărei cozi optzeciste, de la care foarte posibil, dacă nu foarte probabil, să plecaÈ›i, tot aÈ™a, ca de la o coadă comunistă, cu mânile goale, îngheÈ›at È™i umilit?
Vă mulțumesc.

Citiţi şi
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
Duminica Cocalarului. Ce mai e de făcut?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.