La 20 de ani, zbori, plutești, ești zen și totul este posibil, te irită un pic viața, școala, griji dintre cele mai stupide, părinții par că nu mai rezonează cu tine, dar trece și asta… Te plimbi, iubești și te lași iubit, faci lucruri nebunești, îți iei brevet de pilot de acrobație, îți iei permis de conducere și te amuzi când îți dai ce seama ce moacă aveai, de te opreau polițiștii și îți cereau mereu buletinul :)), ai gașcă, pleci pe munte, mare, ai o prietenă, nebună ca tine, cu care pleci la mare 🙂 și ai cele mai frumoase amintiri, ai o prietenă în Israel, cu care te vizitezi în fiecare an, ai primul zbor cu avionul la 20 de ani în ’98, când încă se fuma în avion, și ți se părea al dracului de riscant și de toxic.
La 24 de ani, cunoști un tip ciudat ca tine și îl iei și el pe tine, la 26, te legi la cap, tu cu el și el cu ține 😛. Începe altfel de distracție acum, în doi, plimbări, petreceri, beții și, hopa, vine vremea și faci 30! Iar petreci, dar începi să vrei bebe și nu se întâmplă, faci cercetări, investighezi, într-un final se întâmplă și vine primul copil, o zuză ca tine și ca el… Gata, s-a terminat… viața pe care o știați s-a dus, ești zombi land now, îți dai seama că, de fapt, nu știi nimic, că ești praf și nu știi încotro să o iei, greu, începi și înveți că poți să trăiești fără somn, fără linște, intimitate… Petreceri?? neah, ești prea obosit, prietenii parcă s-au evaporat un pic așa, părinții, acum îi cauți cu disperare, să te ajute, să-ți arate, să mai stea cu teroristul mic care te dă gata, așa cum nimic nu a reușit până atunci… și trece timpul și dai peste altă belea.
Te trezești la 34 că te lupți cu cea mai cruntă boală, cancer de sân, stadiu II, faci tot ce trebuie și treci și peste asta, e greu, e crunt, dar trece… Copilul crește, mai apare unul mic și dulce foc, de care doctorii zic că nu avea ce căuta și nu știi pe unde și de unde a venit, dar ce mai contează, e aici și e tip top mini top…
Și ajungi la 40, atât cât am acum, 40 de ani împliniți în luna mai… Și ce zic eu la 40? Sunt fericită că sunt încă aici, am avut o viață superbă, cu de toate, frumoase în mare parte, cu o palmă dură de la viață, când am crezut că voi pierde tot și pe toți, dar se pare că nu încă, încă sunt aici… Iată ce am scris pe Facebook de ziua mea:
„A venit luna mea preferată, Mai, 🙂 nu pentru că e ziua mea (sau de asta :P), ci pentru că simt iarna departe, în spate, mi se pare mult până la ea, e primăvară și, după, vine vara, soare, mare, vântul și ploile de vară… Îmi place mirosul lui Mai, îmi place tot… E, dar anul acesta, luna Mai, mă face să schimb prefixul… hopa așa, na că făcui și 20 pe un crac.
Ce faci, când faci 40? Nimic, ce făceai și până atunci, doar că iei o pauză, nu prea mare (că te iei de gânduri) și te întrebi „pe bune, 40? De 40 sunt pe aci prin zonă? uau!”.
Când ești mic, e mișto, fomiță, urli și apare ba un biberon, ba o țâță, pac, ești rezolvat, bagi nănică, somn, roiesc toți în jurul tău și uite așa te trezești la Grădiniță, aici ai două opțiuni, ori îți place, ori e nașpa, depinde… dar, trece și asta, vine școala, la fel și aici, și tot așa, liceu, facultate… viață! Te trezești că faci 20, 30… Dacă ai noroc, intri în Matrix, adică te căsătorești, copii, serviciu, rate, alea alea…
Dacă ești optimist, zici „băi, sunt la jumătatea lui 80, e bine”, dacă ești mai puțin optimist, „Wtf, 40?, când?”, dacă ești pesimist… nu știu ce să zic, dar nu e bine…
Îmi place aia cu „lasă dragă, vârsta e doar un număr!” Păi e, nu zic că nu e, dar e al meu, asta e nașpa, arăt, nu arăt, tot atâta am, nu?
Acum, la 40, eu zic că e vârstă ideală. De ce? Ai minte, nu mai faci tâmpenii ca în trecut, nu ești nici tânăr, nici bătrân, ești la mijloc, fericit că i-ai apucat, fericit că ai cu cine să-i petreci, mândru de realizări, de familie, de prieteni.
La 40, ești bogat, dacă încă mai ai părinții lângă tine, dacă ești iubit și iubești, dacă prietenii îți sunt cu adevărat prieteni, dacă te mulțumești cu ce ai, dacă ești fericit în fiecare dimineață că ești încă aci.
Ce simt eu la 40? Sunt fericită, viața a fost darnică cu mine, mi-a dat de toate, lecții dure, din care am învățat să apreciez timpul, să văd cine este lângă mine și cine nu, mi-a îndeplinit dorințe la care doar visam, sunt fericită că am 40, mă doare la bască de riduri, de gura lumii, de tot ce e urât în jurul meu, evit personajele dubioase, evit să pierd timp! Timpul e prețios și trece repede și te trezești la 40…”
Guest post by Katy
comentariu la articolul „Ce contează”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
