Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce faci? Osim haim, adică mă bucur de viață

15 September 2020

„Aveam puțin peste 40 de ani, când am aflat că la obișnuita întrebare „Ce faci?” – se poate răspunde “Osim haim”. Adică “Mă bucur de viață”. Am auzit pentru prima dată această expresie în Israel. Traducerea ad literam este “fac viață”.

O cafenea. La amiază. La masa alăturată, un cuplu în vârstă. Nu sunt soț și soție. Mai degrabă vechi cunoștințe sau prieteni. Discutau la o cafea, flirtând un pic. Sună telefonul. Cineva l-a întrebat “ce faci?”, iar el a răspuns: “Osim haim”. Nu rezolva probleme, nu făcea bani, nu căuta răspunsuri la întrebări, nu își propunea obiective pe care să le atingă cu efort, doar se bucura de viață. Acest joc de cuvinte m-a fermecat și mi-am dat seama că vreau să învăț și eu “osim haim”.

Și prima lecție am primit-o în Moscova de la proprietarul unui magazin pentru animale de companie de unde voiam să cumpăr mâncare pentru câinelui meu. Deschisese, dar era foarte devreme, omul părea că nu se trezise bine încă și se mișca foarte lent aranjându-și marfa. Eu, obișnuită de ani de zile cu viteza, am început să-i explic că mă grăbesc. Fără o vorbă, a luat dintr-o cușcă un iepure mic și mi l-a pus în brațe. Timpul s-a oprit brusc.  Mângâiam ghemotocul cald de blăniță și îl priveam ca vrăjit pe vânzătorul care se mișca fără grabă. Asta trebuia să fie Osim haim.

Altă dată, a fost un cal. Niciodată nu am știut ce plăcere poți simți când hrănești un cal. Atingere și emoție. Eu mă temeam din copilărie să mă apropii de cai. Dar în Israel o tânără de la o crescătorie de cai m-a invitat zâmbind să încerc să-mi depășesc frica oferind unuia un măr. Calul a deschis gura enormă cu niște dinți extraordinari, dar a luat foarte delicat cu limba aspră și caldă mărul din palma mea care cam tremura. Ei, bine, eram mută de uimire. Frica dispăruse, era doar atingere și emoție.

Au urmat multe alte lecții și fiecare m-a făcut fericită. Astăzi știu exact locul unde se prepară cea mai bună cafea din Tel-Aviv. Cea mai bună nu pentru gustul ei, ci pentru oamenii uimitori de acolo. Să privești lumea sorbind fără grabă dintr-o cafea, asta înseamnă Osim haim.”

sursa



Citiţi şi

Ce timpuri sunt astea? Refuz să trăiesc așa!

Un băiat frumos

Na, poftim, acum ai timp!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro