Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce mi-am propus în 2020

30 December 2019

Să am mai multă grijă de mine.

Să nu mă mai împart în mii de bucăți ca să-i mulțumesc pe cei în ale căror gânduri eram pe ultimul loc.

Să nu-mi mai cer imposbilul.

Să-nvăț să amân ce nu mă privește direct. Lista prorităților să fie stabilită de sufletul și inima mea.

Să-mi impun timp pe care să mi-l dedic și să-l transform în experiențe memorabile.

Să renunț la sacrificii doar de dragul de-a-i mulțumi pe cei din jur.

Să selectez cu grijă oamenii care să-mi fie aproape. Voi face loc celor blânzi, calzi, iubitori, optimiști, frumoși. Mă voi scutura de cei a căror viață e haos, ură și venin.

Să mă protejez de tot ce-nseamnă parșivenie, lingușeală, minciuni sau vorbe gratuite. 

Să refuz a mai face parte din viața celor lipsiți de toleranță, respect, bun simț.

Să fiu mai înțelegătoare cu mine: voi face doar cât pot duce.

Să mă-ncarc cu mai multă speranța și să-mi permit tot ce-am negat. Tot ce m-a condamnat la pierderi, eșecuri, dezamăgiri.

Citiți și Mi-e dor de Sărbătorile sufletului meu 

Să învăț a-mi prețui viața mai mult ca până acum. Să-mi îngrijesc mintea. Să-mi recâștig sentimentele făcute cadou nemeritat.

Să-mi înalț privirea spre cer mai des și să-mi ridic capul plecat adesea cu prea multă ușurință.

Să le redau ochilor lumina vieții. Să le cer iertare pentru întunericul în care, uneori, i-am obligat să trăiască.

Să-i promit inimii c-am s-o ascult mai mult. Și sufletului că-i voi mai multă crezare.

Să-mi dau jos hainele ce mi-au îngreunat mersul, iar din pașii liberi să-mi fac aripi care să mă ducă spre timpul rispit. Ca să mi-l iau înapoi.

Să mă reconstruiesc în ființa ființei mele, ca mai apoi să mă întorc la viața vieții mele, pe care-o pierdusem.

Să sparg oglinizile trecutului, iar din cioburi să fac mormânt hienelor ce m-au lăsat fără vlagă. Din suferința mea le voi face cruci, din gânduri, flori cenușă.

Să aștept noul an cu brațele deschise. Din zilele lui voi face cer senin, cărări cu flori, speranță spre infinit. Și din VIATĂ, mulțumire!

La mulți ani!

Pe Iuniana o puteți citi aici

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Noi ne știm de undeva

Demisia poporului român

Știți de ce dau medicii acum bir cu fugiții care pe unde pot?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro