Cam la jumătatea distanţei dintre San Francisco şi Los Angeles, pe celebra Highway 1, se află un castel faimos în toată lumea. Nu i s-a dus vestea pentru că ar fi o construcţie cu turnuri şi creneluri ridicată de seniori în timpuri medievale. Suntem în America. Îi zice însă tot castel, unul cu o poveste proiectată în frumos-amăgitorul-seducătorul vis american.
În acest loc, în 1865, George Hearst, un prosper om de afaceri, cumpără 121 kilometri pătraţi din zona Piedras Blancas, aflată pe dealul San Simeon, în munţii Santa Lucia. Aici îşi petrece copilăria singurul lui fiu, William Randolph, cel care avea să devină magnat al presei şi care, în 1919, la moartea mamei lui – aceasta reuşise să mărească domeniul la aproape 100.000 de metri pătraţi – devine unicul moştenitor al proprietăţii.
Locul era cunoscut sub numele de Camp Hill, unde familia Hearst şi prietenii ei veneau şi deseori campau, fără pretenţii, la cort, într-un spirit spartan şi liber. Condiţiile acestea au început însă curând să-l nemulţumească pe exigentul WR şi l-au determinat, influenţat şi de iubita lui, o atractivă şi în vogă actriţă, Marion Davies, să se gândească la a construi o locuinţă confortabilă.
Îi scrie unei faimoase arhitecte din acea perioadă, Julia Morgan: “Domnişoară Morgan, Ne-am cam săturat să stăm la cort la San Simeon şi aş dori să construiesc aici ceva micuţ.”
La puţin timp, au început lucrările la acel ceva micuţ, după un proiect al arhitectei. S-a construit şi demolat într-un mod pe care averea lui fabuloasă şi gusturile extravagante şi schimbătoare au putut să-l susţină. Admirator al stilurile arhitectonice descoperite de el în multele călătorii prin Europa, în special de cele din Spania, castelul lui este un cocktail al acestora. Se construia, Hearst se întorcea din Europa cu alte idei şi obiecte şi cerea să se demoleze tot pentru ca noile lui viziuni şi achiziţii să poată fi integrate ansamblului.
Ca orice om de afaceri, şi-a adunat o mare colecţie de artă, picturi, sculpturi, mobilier, vase antice.
- Clădirea principală arată ca o catedrală spaniolă cu influenţe maure.
- Decorul piscinei exterioare, construită şi refăcută de trei ori, aminteşte de un templu antic, fiind înconjurată de coloane şi statui greceşti.
- Celebra fotografie din revista LIFE, cu cele trei fete ce imită statuia
În sufragerii atârnă cristaluri şi şi-au găsit locul sute de vase de porţelan chinezesc. A adus aici tot ce putea din Europa şi fiecărui nou obiect i-a găsit un loc, obţinând un amalgam colosal de care era însă mândru: o copie a sculpturii Cele trei graţii, mozaic roman din secolul al III-lea, faianţă persană pictată, tablouri cu Venus…
A botezat locul La Cuesta Encantada, The Enchanted Hill, însă îi spunea de cele mai multe ori Ranch.
Castelul lui avea piscine interioare şi exterioare, terenuri de tenis şi grădini amenajate ce se întindeau pe mai bine de 30 de hectare. În sala de cinema se urmăreau filmele casei lui de producţie, Cosmopolitan.
Nu ştiu dacă iubea animalele sau mai degrabă a fost o altă excentricitate, dar pe terenul de aici a amenajat o grădină zoologică, cea mai mare din lume care aparţinea unei proprietăţi private. Au fost aduşi urşi, lei, tigri, leoparzi, un elefant, maimuţe şi alte specii. Din 1937, când a început să aibă probleme financiare, multe animale au fost donate grădinilor zoologice publice. Astăzi, pe domeniul lui mai pot fi văzute zebre.
După ani, la San Simeon se ridicase un miniorăşel, cocoţat pe vârful unui deal, cu vedere la ocean, cu patru case de oaspeţi grupate în jurul Casei Mari (Casa Grande).
Aceasta are 56 de dormitoare, cred că mulţi dintre noi nu avem atâtea şosete :), 61 de săli de baie, 19 sufragerii. Mai bine de 30 de ani au trecut până când s-au finalizat în mare lucrările, ceea ce s-a întâmplat abia după moartea lui Hearst, în 1951, deşi şi astăzi sunt unele zone în studiu pentru a fi realizate.
WRH şi Marion
După terminarea clădirii principale, Hearst şi-a lăsat nevasta şi copiii la New York şi s-a mutat aici cu Marion. S-a spus despre el că era posesiv, înfricoşător, impulsiv, crud, trăsături care se pare că i-au prins bine pentru a-şi atinge visul american. Aşa cum a fost, a trăit alături de Marion (sau Marion lângă el) mai bine de 30 de ani, până la moartea lui, chiar dacă nu s-a putut niciodată însura cu ea, cum a vrut, pentru că soţia lui nu a acceptat divorţul. Adevărul este că Hearst a considerat pretenţiile ei la avere mult prea mari încât a hotărât că este mai ieftin să o păstreze în acte ca nevastă.
Cum rolul oricărui castel este să-i apere pe cei aflaţi înăuntru de tot felul de lucruri neprietenoase ce puteau veni din exterior, şi Castelul lui Hearst a îndeplinit acest rol. În plină epocă a Prohibiţiei (1920 – 1933), la Hearst se găseau oricând zeci de feluri de băuturi. Avea însă regulile lui: nu permitea niciodată oaspeţilor să aducă ei băutura. Ceea ce, probabil, unora le convenea, altora mai puţin. Oricum, găseau aici din plin tot ce preferau în materie de băut, chiar dacă nu la discreţie, ci mai mult cu măsură, pentru că oaspeţii beţi făceau probleme şi cine avea nevoie de ele în vremea când consumul de alcool era interzis. Despre Hearst, unul din fiii lui spunea că nu bea niciodată Scotch şi gin, însă savura cu plăcere un pahar de vin sau de bere în timp ce lua masa.
Toate numele mari din epocă au fost în vizită la WR şi Marion. De la staruri de cinema şi personalităţi culturale la politicieni. Toţi au venit aici în anumite momente: Greta Garbo, Gary Cooper, Charlie Chaplin, Joan Crawford, Errol Flynn, Clark Gable, Cary Grant, Carole Lombard, Winston Churchill, Calvin Coolidge, George Bernard Show.
Actriţa Carole Lombard era prietenă cu Marion şi una din invitatele permanente de cuplul Hearst; în imagine, alături de soţul ei, Clark Gable
Cary Grant, relaxare la Hearst Castle
- Charlie Chaplin, distrând alţi oaspeţi
- Oaspeţi la Hearst Castle; a cincea din rândul din mijloc, în picioare, de la stânga: Greta Garbo
Fără să-şi dorească, WR Hearst a inspirat crearea personajului principal din filmul Citizen Kane al lui Orson Welles, iar castelul care îi poartă numele a fost model pentru Xanadu în film, proprietatea imaginară a cetăţeanului Kane. Hearst a fost atât de pornit când a auzit despre acest film încât a apelat la toate relaţiile lui influente, ceea ce însemna cam toate personajele importante ale vremii, pentru a opri realizarea acestuia. Nu i-a reuşit, după cum ştim, iar Citizen Kane a avut premiera în 1941 şi s-a bucurat de succes.
Citizen Hearst
În 1947, a fost nevoit să părăsească proprietatea de la San Simeon pentru a beneficia de îngrijiri medicale pe care nu le putea primi la castel. A murit după trei ani, la 88 de ani. Toţii fiii pe care i-a avut cu soţia lui au continuat afacerile tatălui lor în media.
Din 1957, Castelul Hearst se află în reţeaua California State Park, donaţie făcută de Hearst Corporation cu o condiţie: moştenitorii lui să aibă oricând acces aici şi să poată folosi bătrâna clădire construită de George Hearst, atunci când a cumpărat primul teren.
În prezent, există trei tururi diferite în castel, fiecare costă 25 de dolari şi pot fi făcute în fiecare zi. Primăvara şi toamna, în zilele de vineri şi sâmbătă, se organizează şi un Evening Tour (36 de dolari) unde localnici voluntari, îmbrăcaţi ca oaspeţi din anii 30, mişună prin imensul castel care se dorea ceva micuţ.
Hearst Corporation, fondată de William Randolph Hearst în 1887, este şi astăzi una din cele mai mari companii media din lume. Câteva din cele mai cunoscute reviste editate sub brandul Hearst: Harper’s Bazaar, Cosmopolitan, Esquire, Elle, Marie Claire.
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Vremea când insultele aveau clasă – 13 exemple
Charlie Chaplin și Oona O’Neill – o dragoste considerată imposibilă, dar care a biruit timpul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
