Situația pare catastrofală și așa și este. Doar pentru că este catastrofală, pentru că milioane de români sunt gata, din răzbunare, să-și dea foc la casă crezând că astfel se răzbună pe alții, nu pe ei înșiși, asta nu înseamnă că nu se mai poate face nimic. Se mai poate face ceva.
Cine a zis că e ușor, jocul ăsta nu e jocul fraierilor, cum frumos cântau și băieții de cartier de odinioară. Și tocmai pentru că nu e jocul fraierilor va câștiga Nicușor.
Pentru că votul de duminică a fost unul de contestare a prezentului. Există două tipuri de contestări ale prezentului: o contestare fals patriotic și urlătoare, cotropită de delir, și una echilibrată, rațională, logică, argumentată și europeană.
Dacă prima triumfă, destinul României europene este frânt. Bun-venit în infern. Criminala Maică Rusie abia așteaptă. Adio, cafeluță la exterior, bun-venit, nechezol.
Dar cheia e în altă parte, și anume la cei care nu au fost la vot duminică. La cei care dintr-un motiv sau altul, exasperare, lehamite, indiferență, nu s-au deranjat.
Simion Georgescu
Dar pe 18 mai se vor deranja, fiindcă de asta depinde tot restul vieții lor. Într-o Europă imperfectă sau în zona tulbure a sateliților subdezvoltați economic și moral ai Moscovei.
Soarta acestei țări depinde acum de tineri și de foarte tineri și e foarte corect să fie așa. Ei trebuie să aleagă ce vor la urma urmei.
Oameni ca mine n-au mai mult viitor decât trecut și la urma urmei tranziția ne-a făcut rezistenți, îndurăm, putem să începe orice, oricând, oriunde. Nu viitorul meu se joacă pe 18 mai, ci al lor.
Ei au de ales între un golănaș de peluză, lacheu al unui guru dubios și cringe care-ți bagă rușii-n casă rânjind și recitând poezii patriotice de acum două sute de ani și un om ok-ish ca Nicușor, deloc spectaculos, dar măcar sănătos la cap și la inimă. Și aia e, aia e, cum frumos ar rezuma și cantautorii în vogă.
E timpul copiilor care s-au făcut mari să aleagă în ce lume vor să trăiască. Cumva, noi vom scăpa de consecințele unei alegeri proaste, dar tinerii și foarte tinerii vor trebui să trăiască, dramatic, consecințele greșelii lor pentru câtă viață le-a mai rămas (mai multă decât mie, oricum).
Și pentru a încheia într-o cheie umoristică această tragicomedie propun să se anuleze tot și să se întoarcă în pasul ștrengarului, pas cu pas, din voaiaj domnul Iohannis.
Apoi să facă o gaură mare până în adâncul pământului și să sară în dânsa. Căci această duminică, să o numim Duminica Cocalarului, e consecința directă a României normale, educate de acest profesoraș inept din Sibiu.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
