Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Claude și Daria – o poveste de iubire despre care nu știm cum s-a terminat

12 April 2019

Istria, iunie 2016

Pentru Claude Lupin, fiul unor viticultori cu întinse podgorii în sudul Franţei, era a patra vară pe care voia să o petreacă pe litoralul Mării Negre. Pasionat de pictură și frumos, după ce tocmai absolvise Institutul de Artă Decorativă, acum el aplicase pentru înscrierea din toamnă la niște cursuri de artă fotografică. Între planurile lui personale era și acela de a-și deschide o expoziție cu lucrări în ulei peisaje, portrete, câteva acuarele și guașe.

De patru ani, venea în fiecare vară în România, în vacanțe. În primul an, fusese în Maramureș și, în trei luni, vizitase toată acea parte a ţării, făcând mii de fotografii și schițe pentru lucrările lui de pictură. Al doilea an îl petrecuse în Nordul Moldovei, vizitând mănăstirile renumite din zonă, dar și Cetatea de Scaun a Moldovei. Iașiul, ca oraș important centru cultural situat pe traseu, a fost de asemenea un punct foarte interesant pentru el, căci iubea mult cultura. A treia vară o petrecuse explorând Valea Prahovei, a vizitat multe dintre cetățile medievale din zonă, dar și cele două mărețe și enigmatice castele de reputație mondială: Peleș și Bran.

Anul acesta, urma să stea la mare, făcuse rezervare la una dintre pensiunile de două margarete din localitatea Istria. Nu voia să stea la hotel și nici într-una dintre stațiunile cunoscute, dar foarte aglomerate pe timpul verii, voia ceva simplu, curat și o plajă cât mai sălbatică. Exact asta a găsit pe 15 iunie, când a ajuns în localitate: “La Ani” era o pensiune cu 11 camere single și două apartamente, care oferea cazare, mic dejun și masa de prânz.

Anișoara Petec se ocupa de întreaga pensiune şi de mesele oferite vizitatorilor, împreună cu două fete angajate: una ospătar și cealaltă cameristă. Mai avea și o nepoată de la Alexandria, în vârstă de 16 ani care era în vacanță şi o ajuta la treburile pensiunii. Unul dintre nepoții ei din Bucureşti se ocupase de prezentarea pe internet a locaţiei și de rezervări, în așa fel încât să aibă toată vara ocupată cu oaspeţi.

Soțul, Mihai Petec, avea o barcă cu motor și ieșea zilnic pe mare după pește și scoici, pe care fie le foloseau pentru masa de prânz, fie, când captura era prea mare, le vindea la Cherhana. Toamna, conservau din ceea ce prindea Mihai, fie la fum, fie la sare sau la borcan. Provizii pentru iarnă, căci în sezonul rece nu aveau alte venituri și nici la pescuit nu prea ieșeau.

Lui Claude i-a plăcut localitatea din prima clipă. El iubea mult România și învățase destul de bine limba în celelalte veri petrecute pe aceste meleaguri. Istria avea exact ceea ce își dorise: liniște, soare și mare. A ocupat una dintre camerele de la mansardă, cu baie proprie și vederea spre plajă. A plătit pentru trei luni de cazare și masă. Avea acces la bucătărie, la mașina de spălat. Și-a instalat șevaletul lângă fereastră pe măsuța cu scaun rotativ, iar laptopul l-a conectat la Wi-Fi- ul pensiunii. A cerut încă o măsuță, pe care a întins culorile, pensulele și paletele. A făcut cunoştinţă cu fetele: camerista și ospătara, cu Liliana, nepoata gazdei, dar și cu alţi oaspeți ce erau atunci cazaţi la Anișoara.

Claude s-a trezit a doua zi pe la 5:30, s-a bărbierit și a coborât la micul dejun. A cerut o cafea mare şi o omletă cu ceapă și roșii din grădina doamnei Ani, apoi a urcat în cameră, şi-a luat aparatul de fotografiat, telefonul, un prosop și a pornit-o spre mare.

A stat mult în apă, s-a bucurat de soare și de țărmul destul de gol la primele ore ale dimineții. Apoi a făcut o plimbare mai lungă, să vadă toată plaja, iar pe la ora 11:00 s-a întors la pensiune, unde a fost certat de proprietară că a plecat fără pălărie și ochelari de soare.

A făcut un duş rapid și a simțit că a stat cam mult pentru prima zi, pielea îi era deja roșie pe umeri și pe față.

După masa de prânz – foarte gustoasă – servită în salonul mare de la parter, alături de alţi oameni veniți și ei la plajă, s-a simțit foarte obosit și parcă îi era frig deodată. S-a băgat repede în pat. Deși era învelit, tot tremura. A sunat-o pe mama lui și aceasta l-a sfătuit să ceară urgent un medic, eventual o ambulanţă. A urcat la el doamna Ani și l-a găsit cu frisoare, ars pe faţă, pe umeri.

– Ați făcut o insolație destul de gravă! O chem pe domnişoara doctor, de la Dispensar.

Localitatea avea ca medic de familie o rezidentă în anul trei, pe Daria, în vârstă de 27 de ani. Ea a venit urgent de la cabinet, dar lui deja îi clănțăneau dinții.

Daria a intrat, a cerut o pătură suplimentară de la cameristă, i-a măsurat tesiunea, temperatura, i-a ascultat inima şi plămânii. Apoi i-a montat lui Claude o perfuzie pe brat, în care adăugat un antiinflamator, un antitermic, două fiole de calciu gluconic şi l-a rugat să stea nemişcat timp de 50 de minute.

El a ascultat. Încet-încet s-a relaxat, nu mai tremura, simțea își revine, însă doar pielea îl mai ustura tare în continuare. Daria l-a uns pe unde era ars – pe umeri, pe frunte, pe pomeţi – cu cremă pentru arsuri şi i-a explicat de ce statul la soare excesiv din prima zi este foarte periculos.

Claude era un bărbat frumos, la cei 30 de ani ai săi. Bine făcut, blond cu tenul alb şi ochii verzi, o privea printre gene pe tânăra care-l readusese la normal. Multe fete visau să-i fie model pentru tablourile pe care le picta cu plăcere. Şi Daria privea spre el cu interes, observându-i curioasă liniile chipului.

Când perfuzia s-a golit, Daria i-a dat ultimele instrucțiuni pentru acea seară. I-a lăsat crema cu care să își ungă arsurile de pe față și umeri, cu rugămintea de a nu ieși măcar două zile din casă. Apoi, i-a lăsat pe noptieră câteva pastile antiinflamatoare, pe care să le ia doar la nevoie și după ce va fi mâncat ceva. El o asculta foarte atent şi o privea intens, stând pe marginea patului. Se gândea acum că, în doar o oră, trecuse de la agonie la extaz.

Daria a promis că va trece de dimineață, pe la ora 8:00, să vadă cum se mai simte. Înainte de a ieși pe ușă, i-a lăsat o carte de vizită , cu numele ei și numărul de telefon. El s-a ridicat de pe marginea patului și i-a întins mâna, spunând:

– Mulțumesc, domnișoară doctor!

– Să vă odihniți bine și să vă hidratați corect. Am să vorbesc cu Ani să vă trimită o cană de supă rece de pui, niște pâine prăjită și un fruct, măr sau pară, ce are pe acolo, plus o sticlă de 2 litri cu limonadă. Noapte bună, ne vedem dimineață!

Atât a mai spus și a ieșit puțin îmbujorată din camera devenită prea strâmtă pentru amândoi.

Noaptea a trecut foarte greu pentru Claude, mii de gânduri i se roteau în cap. Era vrăjit total de prezenţa tinerei femei și de personalitatea ei. Îi mai plăcuse până acum de câteva fete pe timpul studiilor, dar nu fusese nimic serios. Se fixase în mintea lui chipul ei fragil și suav, ce emana o siguranță pe care el nu o întâlnise la nici o tânără cunoscută până acum.

A adormit cu greu, pe la ora 2:00, dar la 7:00 era deja treaz. După un duş rapid, a pus pe el o pereche de pantaloni gri și un tricou alb. Nu se bărbierise, deoarece pielea îi era prea arsă, dar s-a uns cu crema lăsată de Daria și a coborât pe terasă. Soarele răsărise de câteva ore şi, deși nu era încins încă, simțea cum îl arde prin tricou, pe umeri și mai ales pe pomeți.

A luat micul dejun, iar la 8 fix a apărut și tânăra doctoriță. Au urcat în camera, unde ea l-a consultat din nou; l-a ascultat la inimă și la plămâni, i-a măsurat iarăşi tensiunea.

Claude se prezenta bine, în general, dar avea cearcăne la ochi. Daria a insistat ca el să nu iasă deloc în soare încă două zile, aşa că i-a dat un somnifer și l-a rugat să nu părăsească pensiunea.

– Veniți și după-amiază să mă vedeți?

– Îmi pare rău, dar nu pot azi. Am un nou născut pe care trebuie să îl vizitez după ora 15:00, dar vin mâine, tot la 8:00, să bem cafeaua și să îmi povestiți cum vă mai simțiți.

– Ați putea să îmi spuneți pe nume, mă numesc Claude!

– Știu , eu sunt Daria, încântată!

Claude și Daria au fost puternic marcați de aceste prime momente petrecute împreună; forțați de insolația puternică a lui și de îndatorirea ei ca medic în localitatea Istria.

Ziua următoare, el a stat doar în interior și a desenat. A făcut zeci de schițe din memorie, ale feței tinerei doctorițe. Pe la ora 16:00, plin de neastâmpăr, și-a făcut curaj și i-a scris un SMS. Ea a răspuns imediat și l-a rugat ferm să stea cât mai liniștit și să se odihnească. Pus pe glume, el a rugat-o să îi trimită o fotografie, căci ar vrea să o deseneze. Doar așa ar putea sta locului.

– Bine, i-a răspuns ea, uite-o pe ultima, cu cel mai nou locuitor al comunei în brațe!

Într-adevăr, i-a trimis o fotografie cu un copilaș nou-născut.

Bine dispus, Claude a lucrat toată după-amiaza și a făcut două variante de portret. Unul după fotografia trimisă de ea și unul din memorie, inspirat de amintirea chipului pe care îl privise cu o seară înainte, în timp ce se golea perfuzia.

A doua zi, la prima oră, a așteptat-o în staţia microbuzului de Constanța cu cele două desene în cărbune puse intr-un plic. Avea aerul unui puști nevinovat, dar care are și niște gânduri ascunse în ceea ce o privește.

– Mă aștepți de mult, a zis  ea, zâmbind larg.

– Nu, doar de la 7:00, a răspuns el ghiduș.

– Păi, nu pot să te las nici azi afară, decât după ce apune soarele, a spus ea serioasă.

– Bine, a spus el, dar bei cafeaua cu mine și mâncăm micul dejun la Ani.

– Haide până la Dispensar să anunț că mai întârzii puțin și să îmi arăți ce ai în plicul ăla misterios.

Au petrecut următoarea jumătate de oră vorbind și sorbindu-se din priviri. Atmosfera era tare încinsă între ei, mai încinsă decât soarele de vară ce ardea deja cu mare putere.

Când a văzut cât de frumos o desenase în cele două ipostaze Daria a rămas fără cuvinte. Nu a putut spune decât:

– Îți mulțumesc, Claude, este cel mai frumos portret la care aș fi putut visa.

El, rușinat de îmbujorarea ei, a spus:

– Este doar o prima încercare, vor urma altele mult mai reușite!

Foarte emoționată, Daria a plecat urgent la cabinet, urmând să vorbească și pe seară la telefon.

Pentru următoarele zile au stabilit oarecum o rutină, Daria venea mai devreme cu o oră de începerea programului și se plimbau de mână pe malul mării.

Primul sărut a fost un moment pe care fiecare l-a trăit la intensitate maximă, în lumina clară a dimineții.

Locuitorii din comună se minunau de cei doi tineri care trăiau o poveste de iubire atemporală.

Prima vizită a lui Claude la Constanța a fost vineri seara. Au stat amândoi pe faleza Cazinoului un timp, apoi au vizitat Edificiul Roman cu mozaic și Muzeul de Istorie și Arheologie. El era mereu plăcut surprins să recunoască simboluri comune ale strămoșilor latini comuni.

Au luat cina la Colonade, un restaurant de clasă situat lângă poarta nr 2 a Portului Constanța. Fiecare moment petrecut împreună îi impresiona plăcut. Cu promisiunea de a se revedea dimineața pentru a continua turul orașului, cei doi s-au sărutat și îmbrățișat strâns de noapte bună.

Sâmbătă, la ora 9:00, el era deja prezent la întâlnire. Au mers în cele mai frumoase locuri din oraș, au mâncat de prânz și au stat de vorbă. Fiecare și-a prezentat planurile de viitor. Timpul se scurgea prea repede pentru câte aveau de vorbit. Duminică au hotărât să meargă în Mamaia, apoi cu vaporașul pe lac până la insula Ovidiu.

Citiţi şi Nu se mai poate

Au povestit despre copilărie, despre familiile lor, ceea și-au dorit părinții ca ei să facă și cum viața a vrut să îi aducă împreună într-o vară aurită de soare și de iubirea ce creștea magic, în piepturile lor tinere!

A mai trecut o săptămână, în care Daria se concentra cu foarte mare greutate la îndatoririle ei de medic. Claude mergea la plajă o oră în fiecare dimineață și o oră seara, pe la 17:00, când ea termina serviciul. În restul timpului, studia intens istoria Dobrogei, voia să afle cât mai multe despre aceste locuri. Au vizitat împreună vechea cetate Istria, apoi în weekendul următor și cetatea Callatis, de la Mangalia. Pe 15 și 16 August au fost la Sărbătoarea de Ziua Marinei, au văzut parada militară și jocurile de artificii. Au fost concerte cu muzică de fanfare, dar și populară, în Portul Tomis. Totul era minunat pentru cei doi, ce erau cu fiecare sărut sau îmbrățișare mai aproape de momentul acela special și unic al unirii depline.

Au plănuit să meargă trei zile în Deltă. Claude a făcut rezervările, iar Daria și-a luat două zile libere, plus weekendul. Părinții ei o tot întrebau cine este acest francez venit în vacanță, însă ea prefera să lase lucrurile să se întâmple așa cum vor ei doi.

Excursia în Deltă a decurs exact așa cum și-au dorit. Au făcut dragoste pentru prima oară la hotelul Lebăda. Au mers apoi cu vaporașul, au gustat mâncăruri pescărești la Cherhanaua Maliuc, au vizitat Tulcea și Sulina și au văzut cel mai nou pământ, locul unde Dunărea se vărsa în mare. La întoarcere, Claude i-a propus să meargă amândoi la Murfatlar, căci este interesat de producția de vin de pe aceste locuri.

Vizita la crama de la Murfatlar i-a deschis ochii lui Claude în legătură cu posibilitățile de colaborare ale podgoriilor din Franţa cu cele de aici. S-a apucat rapid să lucreze la un plan concret și la o strategie ce ar fi putut crea o legătură între cele două regiuni viticole.

Seara, când Daria a venit de la cabinet, au discutat împreună ce se poate face în acest sens. Claude a vorbit apoi cu părinții lui, iar ei au fost încântați să descopere în fiul iubit nu doar un artist, ci și un om matur, cu simţ practic.

Aşa au trecut plăcut încă două luni de vară, cu diverse activități de sezon, stat la plajă, plimbări, ieșiri cu barca pe Marea Neagră la pescuit și altele. Dar cum zilele începuseră să se scurteze, Daria a avut puterea să îl întrebe ce se va întâmpla cu ei doi, după ce el se va întoarce în Franța, la părinții lui și la cursurile de la Școala de Arte Plastice. Claude se aștepta parcă la această întrebare și, foarte relaxat, i-a răspuns că ar vrea, dacă ea este de acord, să o ia cu el în Franța, după ce se vor logodi. Daria a încremenit ușor, dar el a scos din buzunar o punguță roșie de catifea cu șnur, în care se afla un inel micuț, cu o piatră strălucitoare.

– Daria, vrei să fii soția mea pentru o eternitate de iubire?

– Da!, a răspuns ea îmbujorată și cu lacrimi de fericire în ochi.

Îmbrățișarea lor a consfințit acest legământ.

În weekendul următor, Claude a fost invitat la masă de părinții ei, la Constanța, pentru a discuta serios despre plecarea lor în Franța. Și ea se gândea ce se va întâmpla cu rezidențiatul ei, cu examenul final și apoi cu anii de specializare. Claude nu s-a speriat, deși la prima vedere părea o problema majoră, dat fiind că profesia de medic cere niște sacrificii, multe examene și o continuă pregătire!

– Ce zici dacă întrerupi rezidenţiatul pentru un an şi mergem să locuim la părinţii mei. La anul venim și îl continui, dai examenele, iar eu încerc să lucrez la cramă la Murfatlar pe timpul toamnei. Iarna pictez și desenez și vedem noi ce va mai fi atunci.

Au hotărât să se căsătorească la primăria din Constanța pe 12 septembrie, alături de cei dragi.

Ceremonia a fost deosebită pentru ei, dar și pentru familiile și prietenii lor. La petrecerea ținută la Terasa Colonadelor, fericirea lor era molipsitoare și toată lumea se simțea bine. Au avut parte de multe flori, cadouri, urări sincere, veselie și dans, bucate gustoase și muzică dobrogeană.

Au plecat apoi în Franța și viața lor a cunoscut cele mai fericite momente. Daria era încântată de tot ceea ce vedea și trăia alături de omul iubit, iar lui îi făcea mare plăcere să îi arate cele mai frumoase locuri.

Iubirea lor de o vară se transformase treptat în ceva puternic, ce îi unea acum pentru o viață, nu doar pentru o vacanță.

Guest post by Maria Gabriela Ionescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Și ce faci, că e drăguț și tu ești singură?

Votați! Pentru Europa

“Dumnezeul fotografilor a văzut ce fac, a râs și m-a iertat”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
629 views

Your tuppence

  1. Povestire după un caz real - Prima iubire - Catchy / 30 April 2019 12:12

    […] Citiţi şi Claude şi Daria – O poveste de dragoste despre care nu ştim cum s-a terminat […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Ionescu Maria Gabriela / 12 April 2019 20:18

    Mulțumiri din inimă !

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro