Pătat de sânge e numele lui Ianukovich!
E vânătoare de oameni în Kiev.
Manifestanţi care se ascund în spatele copacilor, unii se târăsc, răniţi, alţii îşi scot colegii din raza armelor.
Dar armele continuă să tragă, au raza lungă şi inimă neagră.
Un popor îngenunchează treptat, acceptă umilinţe şi oprelişti, apleacă mereu capul, rabdă şi rabdă…
Până la un punct!
Ucrainienii au o istorie întreagă de suferinţe. Au tot răbdat, bieţii de ei, ca şi românii.
Mereu la graniţa URSS, mereu conduşi de alţii şi supuşi marelui imperiu sovietic.
O îmbrăţişez în gând pe Iulia Timoshenko.
Zace în închisoare, vinovată de a se fi ridicat în picioare în timpul Revoluţiei Portocalii! Şi, mai ales, după! Vinovată de a fi apărat interesele ţării sale!
O îmbrăţişez în gând pe Anna Politskaya, jurnalista rusă ucisă pentru a fi denunţat ororile regimului rus.
Care democraţie?! Cea a magnaţilor, poate!
Îi îmbrăţişez pe toţi cei care au avut curajul de a spune adevărul, de a se ridica, de a înfrunta noua dictatură. Ca orice monstru, are şapte capete!
Pe străzile din Kiev e măcel.
O infirmieră, Olga, a reuşit să transmită pe Twitter doar atât: Mor!
Crezuse că i s-au terminat zilele. Vânată de armele cu rază lungă, împuşcată… se pare că e la spital acum, împreună cu mii de răniţi!
Fiece oră care trece înseamnă sânge!
Îi îmbrăţişez pe toţi cei care au curajul de a lupta cu monstrul!
Doamne, uită-te spre ei!
Apără-i!
Iar noi…s ă tragem clopotele şi să ne unim inimile în jurul lor, ca un mare scut!
Citiţi şi
Kievul de după Al Doilea Război Mondial, văzut prin ochii lui John Steinbeck
Știți de ce vom ține mine toate astea? Pentru că se cheamă curaj
Am fost atât de fantastic sărbătorit cum nu poate visa niciun artist – Liszt, în România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
