Oamenii care au murit trec pe lângă tine, cu privirea ațintită în gol, au chipul inert și buzele arcuite într-un dispreț, îmbinat cu un fel de teamă.
În viața de zi cu zi, ei sunt perfecțiunea întruchipată Nu le găsești niciun cusur, căci s-au ridicat pe treptele societății și nu sunt datori nimănui.
Sunt gata să vorbească ore în șir despre prietenii lor sau despre casa minunată de la țară, despre copii sau părinți, despre jobul complicat, plin de riscuri.
Însă povestea lor nu transmite nimic, de-ți vine să te întrebi când s-au bucurat ultima dată. Ce i-a determinat să-și piardă emoțiile? Din ce aluat au fost făcuți?
Oamenii morți în interior nu văd decât grădina lor, strada lor, mâinile lor.
Oamenii morți în interior nici nu te pot saluta pentru că în mintea lor totul este inutil, în afara palatului de cleștar în care trăiesc impersonal, departe de lumea agitată, lume care dansează atât de riscant, dar tulburător de frumos.
Să fim vii, prieteni, chiar dacă asta poate însemna tristețe, suferință. După tristețe vine bucuria. Întotdeauna.
Toate articolele Mălinei, aici.
Pe Mălina o găsiţi aici şi aici
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
