Cum recunoşti un psihopat

20 January 2012

Ai avut vreo relație care să te fi lăsat confuză, golită, epuizată? A încercat să te seducă cu promisiuni, daruri, complimente și vorbe de dragoste, pentru ca apoi să te abandoneze când te așteptai mai puțin și când aveai mai multă nevoie de el? Ai avut vreodată impresia că ai început prin a te îndrăgosti de Făt Frumos pentru ca, la final, să te desparți de Dl. Problemă? I-ai descoperit trecutul ascuns și ai fost expusă laturii sale întunecate? Te-a mințit în mod cronic și cu privire la orice: trecutul lui, relațiile lui, acțiunile, identitatea și intențiile sale? S-a întâmplat ca cel mai frumos vis să se transforme în cel mai cumplit coșmar? Dacă răspunsul la aceste întrebări este „da”, este foarte probabil să te fi întâlnit cu unul dintre așa numiții „prădători sociali”: în termeni clinici, un psihopat.

În ciuda notorietății pe care au căpătat-o o dată cu filmul Psycho, al lui Alfred Hitchcock, psihopații nu sunt niște persoane incomode, retrase și bizare. Dimpotrivă, mai mereu par fermecători, deschiși și normali. De altfel, acesta este principalul lor atu pentru a seduce, “masca sănătății”. Este foarte important să ne informăm cu privire la simptomele psihopatiei pentru a ne putea proteja de acești indivizi periculoși. Experți în psihopatie cum ar fi Hervey Cleckley (“The Mask of Sanity”), Robert Hare (“Without Conscience”) sau Martha Stout (“The Sociopath Next Door”) oferă, în esență, aceeași listă a trăsăturilor de personalitate care descriu un psihopat. Sunt indivizi capabili să exercite asupra celorlalți o formă superficială de seducție, sunt credibili și par inteligenți. Se folosesc de aceasta mască pentru a-i atrage pe ceilalți și pentru a-i controla. Comparat cu alte tipuri de stări patologice, psihopații nu au deliruri și nici nu arată manifest alte semne ale gândirii iraționale. Acesta este, de altfel, principalul motiv pentru care majoritatea celor care intră în contact cu ei îi consideră pentru o vreme “perfect sănătoși”. Chiar și atunci când comit crime, psihopații știu exact ce fac. Au discernământ, înțeleg perfect ceea ce societatea consideră a fi bun sau rău. Se întâmplă doar să facă anumite excepții în ceea ce privește comportamentul lor anormal, care, potrivit propriilor evaluări, se plasează undeva în afara oricăror norme, deasupra regulilor stabilite de stat și în general în afara oricăror tip de reguli ale umanității.

Printre altele, psihopaților le lipsesc cu desăvârșire manifestările psihonevrotice. Nu numai că sunt opusul anti-eroilor comici ai lui Woody Allen, dar rămân calmi și cu sânge rece chiar și în situațiile în care răspunsul normal ar fi să experimenteze stres. Deși câteodată se avântă în manifestări histrionice de emoție, o fac doar cu scopul de a câștiga simpatia. Altminteri, rămân imperturbabili în situații de criză, inclusiv în cazul unui divorț sau al unei despărțiri de o persoană importantă (deși nu prea există vreo persoană care să fie într-adevăr importantă pentru ei), nu simt prea multe nici la moartea cuiva din familie, nici dacă sunt descoperiți că au comis o crimă și nici când sunt pedepsiți pentru activitățile lor ilegale.

Motto-ul unui psihopat este “marele vis al oamenilor buni sunt oamenii răi”. Psihopații pur și simplu nu pot înțelege ideea de conștiință și nici nu au sentimente pentru ceilalți. Un psihopat consideră toate aceste lucruri doar o formă de slăbiciune. Nu înțeleg că marele lor vis reprezintă coșmarul oamenilor normali. Astfel de indivizi sunt foarte impulsivi și pot sari calul fără prea multe provocări (sau cu provocări foarte mici), dar oricum nimic nu-i destabilizează pentru o perioadă prea lungă. Potrivit aceleiași “rețete”, își pot îndeplini obligațiile doar pentru o perioadă scurtă, atât cât să câștige încrederea. Nu te poți baza pe ei pe termen lung. Nu contează ce promisiuni fac și cât de implicați se declară pentru a le îndeplini, vor ajunge întotdeauna să-i dezamăgească pe ceilalți. De fapt acesta este principalul scop al unui psihopat, dorește să-i rănească și să-i dezamăgească pe cei care au încredere în el.

Psihopații își stabilesc scopuri pe termen scurt. Spun orice le-ar trece prin cap pentru a obține ce vor într-un anumit moment. Mintea lor funcționează ca un fel de GPS care stabilește mereu noi destinații. Oricare ar fi direcția, ei se vor schimba imediat ce li se pare că ceva sau cineva reprezintă, într-un anumit moment, o oportunitate, un drum mai interesant de urmat. Și asta nu se întâmplă doar pentru că psihopații sunt superficiali din punct de vedere emoțional, dar și pentru că sunt invidioși, lacomi și dornici de putere. Își doresc tot ceea ce au alții, orice ar considera ei dezirabil. Poate fi un nou partener, un nou loc de muncă, prestigiu, bogăție sau familie. Vor să aibă relații de succes fără a oferi dragoste, onestitate și fidelitate. Pentru a-și consolida sentimentul de superioritate, după o perioadă pe care o vom numi “falsa lună de miere” – sau așa numită perioadă de ispitire, de seducție – își pun la pământ partenerii (și pe toți ceilalți) și le cultivă slăbiciunile. Pentru a putea duce la capăt aceasta îndeletnicire fără a munci prea mult, psihopatul îi seduce, îi intimidează și îi manipulează pe cei din jur, colegi de serviciu sau prieteni. Pentru a e îmbogăţi nu se dau înapoi de la a comite fraude. În general vorbind, psihopații nu se pot opri la nimic și la nimeni, pentru că au nevoie constantă să-și schimbe interesul. Mai devreme sau mai târziu oricum vor simți instatisfacție, se vor plictisi de tot ce au în viață și își vor dori ceva în plus sau ceva diferit. Psihopații sunt impredictibili chiar și în impredictibilitatea lor. Nimeni nu poate spune dinainte când vor începe să saboteze viața altora, ba chiar și pe a lor, pentru aceste scopuri.

Psihopații sunt mincinoși patologici. Fiecare dintre noi a mințit, probabil, la un moment dat. Minciunile psihopatului sunt dăunătoare, el minte cu maliție, ca și cum ar face o formă de sport. Pentru el, minciuna funcționează ca un mijloc de a-i controla pe alții, manipulându-le percepția asupra realității (ceea ce experții numesc abuz psihologic – engl. “gaslighting”). Pentru ei, aceasta este o formă ieftină de divertisment. Ca urmare a superficialității lor emoționale și a incapacității de a se lega de ceilalți, psihopații se plictisesc rapid. Golul lor psihologic îi impinge către o eterna căutare, vor mereu alți oameni pe care să-i poată folosi, caută alte provocări sexuale, alte drumuri în afaceri și noi modalități de a încălca regulile sociale.

Psihopații au o judecată precară și nu reușesc să învețe din experiențe. Epicurienii defineau plăcerea drept absența suferinței. În aceste standarde, putem spune că psihopatul este un epicurean. Caută plăceri pozitive: intensități, emoții și senzații de mare euforie. De regulă nu au grija suferinței și, în general vorbind, a niciuneia dintre consecințele faptelor lor. Își sabotează propriul viitor și-i rănesc pe ceilalți în explozii instantanee de furie sau pur și simplu de dragul unui moment de amuzament, fie el cât de scurt. Majoritatea problemelor lor provin din narcisismul lor fundamental, din ceea ce Cleckley a numit “egocentrismul lor patologic și incapacitatea de a iubi”. Pentru psihopați, oamenii sunt simple obiecte ale căror nevoi și chiar vieți n-au absolut nicio importanță, cu excepția perioadei în care pot fi folosiți. După folosire, îi aruncă.

Psihopații nu simt nimic, nu experimentează nici măcar bucuria sau fericirea foarte profund. Afișează ceea ce Cleckley a numit “o sărăcie generală în toate reacțiile afective majore”. Hare spune că psihopații experimentează mai degrabă “proto-emoții” și mai puțin seria sentimentelor și a emoțiilor umane. Pot simți plăcere pe moment, pot simți voioșie sau încântare atunci când reușesc să-și atingă scopurile. Prin contrast, simt frustrare temporară sau furie atunci când dorințele lor sunt încălcate. Nu pot experimenta, însă, emoții adânci, cum ar fi dragostea pentru celălalt, empatia, mila, remușcările, tristețea, regretul și nici măcar anxietatea sau depresia. Principala lor emoție este disprețul și sfidarea ființelor umane, emoție pe care o maschează cel mai adesea sub masca unei pojghițe de sociabilitate și șarm. Atunci când întâlnește oameni noi, psihopatul efectuează o analiză intuitivă în termeni de costuri/beneficii pentru a-i clasifica în categoria țintelor, a complicilor sau a obstacolelor în ceea ce și-a propus într-un anumit moment. Țintele sunt folosite pe post de complici, după care sunt înlăturate, în momentul în care utilitatea lor expiră.

De vreme ce psihopații ajung în cele din urmă să-i alieneze pe toți cei din jurul lor – prin comportamentul lor dur și lipsit de scrupule -, continuă să găsească plauzibilă masca sănătății lor doar acele persoane care nu au ajuns să-i cunoască prea bine, cei care suferă de tulburări similare de personalitate sau cei care au făcut investiții emoționale nesănătoase în individul psihopat. Cei care refuză să vadă adevărul cu privire la psihopat și la prezența lui în viețile lor devin adesea alibiuri ale acestuia, lipiți de el în ciuda oricăror evidențe raționale ale tulburării lui psihologice și ale acțiunilor lui discutabile.

Ca urmare a superficialității, psihopatul suferă de ceea ce psihologii numesc “pierderea specifică a semnificației”. Nu numai că nu sunt capabili să înțeleagă – la un nivel emoțional profund – cum funcționează ceilalți, dar nu-și înțeleg nici măcar comportamentul propriu sau motivațiile. Știu în mod intuitiv cum să-i dezamăgească și să-i manipuleze pe ceilalți. Dar n-ar putea să spună de ce le vine să facă asta. Pentru că nu găsesc că ar fi ceva în neregulă cu ei și cu acțiunile lor, au eșecuri mizerabile și la o eventuală terapie.

Pentru a-și îmbunătăți comportamentul, un individ trebuie să-și înțeleagă defectele și să aibă dorința de mai bine, de dragul celor pe care-i iubește. Psihopații nu au asemenea motivații. Trăiesc exclusiv pentru plăcerea proprie. Pentru a găsi anumite forme de divertisment, se angajează în ceea ce Cleckley numește “comportament fantastic și nepotrivit”. Situația devine încă și mai dificilă dacă se adaugă diverse tipuri de dependență – de sex, de droguri sau de alcool – alegere, de altfel, destul de obișnuită la ei, în special ca urmare a lipsei lor de control asupra impulsurilor și din cauza nevoii lor constante de excitanți. Psihopații prosperă în depravare și transgresie. După ce se comportă relativ normal o perioadă de timp, pot deveni brusc  furtunoși și nedisciplinați, își dau pantalonii jos în public, își pocnesc soția sau încep o ceartă fără să fi fost provocați. Cleckley subliniază și faptul că psihopații au rareori gânduri de suicid. Așa cum pot rareori să experienteze o formă adâncă de fericire (care pentru cei mai mulți decurge dintr-o viață ordonată și din iubirea pentru familie și prieteni), psihopații nu sunt capabili să experienteze nici formele adânci de nefericire care i-ar putea împinge către gânduri suicidare.

Atât Cleckley, cât și Hare observă că pentru psihopați “viața sexuală este impersonală, trivială și slab integrată”. Psihopații pot simți câteodată atașament intens, fără a avea, însă, legături emoționale. Unii au infatuări obsesive care-i determină să rămână legați de ținta lor pentru perioade de timp extinse. Oricum, acest tip de comportament nu este provocat de vreun sentiment real de dragoste și nici măcar de îndrăgostire. Mai degrabă provine dintr-un sentiment de proprietate. Psihopații cred că este dreptul lor de a fi proprietarii femeii pe care o doresc pentru moment și li se pare la fel de normal să o înlăture imediat ce n-o mai vor. În general vorbind, pentru psihopați relațiile sexuale funcționează ca o formă de detensionare și ca o modalitate de a exercita control asupra celorlalți. Sexualitatea nu este un mod de a te conecta – ceea ce, cu timpul, implică legături emoționale și obligații morale reciproce.

Nu în cele din urmă, psihopații sunt renumiți pentru că “eșuează să urmeze un plan de viață”. Un psihopat poate fi foarte ambițios. Dar sunt puțini cei care ajung puternici sau faimoși, eșec pus în special pe seama lipsei lor de răbdare și seriozitate în a urma scopuri pe termen lung, care cer dedicare sau muncă serioasă. De fapt, ei se mută de la o diversiune temporară (și cel mai adesea distructivă) la alta, în căutarea acelui ceva care să le atenueze sentimentul foarte intens de plictiseală.

Dacă ai întâlnit vreodată un astfel de bărbat, cel mai bun sfat pe care îl dau psihologii este simplu: nu te strădui să-l salvezi pe el. Salvează-te tu!



Citiţi şi

Ce facem cu toate icoanele?

Oricine ar spune că trăim în păcat

“Nu te mai ia nimeni cu doi copii”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cristian / 17 November 2015 13:57

    Am fost manipulat de o psihopata,eram vulnerabil,mincinoasa notorie,superficiala,cu imaturitate a personalitatii,fosta mea colega de banca din scoala generala,ca se marita,o perversa!Ma seduce,ma provoaca persuasiv,nu are empatie,provine dintr-o familie in care tatal ei era alcoolic iar ea la 15 ani ma blamase la fratele ei,eram in clasa a VIII-a si vine ala de ma ameninta ca sa nu ma mai iau de sora-sa!Iar eu eram perplex,la 15 ani nu ma interesa panarama!O psihopata in libertate!Umbla noaptea,se plictiseste,minte,manipuleaza,nu are constiinta,ma suna cu numar ascuns,nu este serioasa,nu este afectiva…Avea o uitatura fixa,de “sticla”,de nebuna…Ma duce pe camp pe un drum secundar si tace…-Noaptea!Gata,zic,pana aici ti-a fost Cristi,asta baga cutitul in tine,te impuscaEram gata,imi spun,macar sa mor in brate la una!!Am scapat si ne escrocat!Vroiam sa-i dau bani,casa,masina…Eu invatam cand eram elev in gimnaziu bine,premiant…Ea lenesa,se uita de scria la extemporale,dupa mine,copia…Si-mi zice ca eram ingamfat!Ea ma judeca copil fiind,nu barbatul matur de acum.Ma bucur ca nu am avut o legatura intima cu ea,ma compromitea!Nebuna nemaritata la peste 50 de ani!Asta e…Femeie nebuna!!!

    Reply
  2. mihaela / 30 September 2015 20:17

    si eu am avut parte de asa ceva si cel mai rau a fost ca m-am indragostit de el !

    Reply
  3. Alexandra / 9 September 2015 10:23

    Felicitari pt articol! Multi psihopati in ziua de azi….din pacate am avut avut si eu parte asemenea exemplar!!!!

    Reply
  4. un gand / 9 April 2015 22:38

    Psihopatii au momente in care se victimizeaza. Atunci cand vad ca nu mai pot manipula prada asa cum vor, dar inca au interes asupra ei, cand vor sa o readuca in panza de paianjen tesuta de ei, incep sa se victimizeze. Isi gasesc o boala, imaginara( de cel mai multe ori) o scot in evidenta incercand sa sensibilizeze victimele si o multiplica exponential. Lupta cu un psihopat e de cele mai multe ori pierduta. Stie sa loveasca in cei care il citesc si cum abilitatea si parsivenia lui este neintrecuta, orice om care incerca sa il demaste va fi considerat paranoic, nebun, rau intentionat. E greu sa crezi, datorita abilitatii lui exceptionale de a se metamorfoza, ca asa ceva exista. Si iti trebuie multa putere sa te poti rupe si sa poti infrunta un asemenea monstru. Indivizii astia au capacitatea sa te faca sa te crezi nebun,sa faca restul oamenilor sa te considere paranoic, mai ales ca sunt victime care secatuite si umilite, continua sa cante osanale pe altarul acestui bolnav. Psihopatii iti zambesc, par cei mai altruisti oameni, atunci cand isi creaza masca, isi urmaresc si secatuiesc victima. Sunt multe de spus, dar pentru multi din cei care citesc, greu de crezut. Tragedia este ca victimele nu pot gasi iesirea, iar agresorul are din cand in cand bucatica de zahar, pe care acestea o asteapta ca niste catei. Iti trebuie multa tarie sa intelegi si sa uiti sarmul fals si ipocrit.Asteapta-te la o lupta, mai ales daca incerci sa-l demasti.

    Reply
  5. zolibabu / 9 April 2015 15:23

    Cred ca ai avut cateva experiente negative, pe care simt ca le-ai si meritat.
    Dealtfel comentariile sunt mai bune decat articolul… sorry

    Reply
  6. costica / 9 April 2015 8:53

    Ma intreb cine e adevaratul psihopat, cel care are simptomele respective sau cea care alege sa stea cu un astfel de “psihopat” de multe ori in detrimentul unui barbat normal dar neinteresant.
    Cand femeile vor realiza cum sunt genetic atrase de agresivitatea, ciudatenia, dubiosenia si misterul unui barbat, poate nu vor mai ramane golite, suferind.
    Pana atunci nu poti sa recunosti psihopatul de langa tine pana nu recunosti psihopatul din tine.

    Reply
    • condor / 11 April 2015 11:34

      La femeie apare dependenta- codependenta. Din acest cerc vicios se poate iesi doar daca femeia respectiva este in stare sa inteleaga ca poate trai independenta, si mai exista si alti barbati pe lume altfel decat acel charismatic psihopat . Doar daca masochismul femeii e mare aceasta dependenta de un psihopat nu se rupe . Fara asertivitate orice fiinta umana poate experimenta experienta de dependenta de astfel de oameni, dezvoltand relatii toxice de care nu se scapa decat prin act lucid- fuga, sau prin acte disperate- suicid, depresie majora si alte tulburari.

      Reply
    • Antoneta / 29 October 2015 13:03

      E ca si cum te-ar apuca mila de el si vrei sa-l ajuti. Nicio sansa! Nu-i psihopat cel care vrea sa faca un bine… Oamenii spera si incearca sa repare suflete, situatii conflictuale.. sa fie bine, sa se inteleaga bine unii cu altii.. De unde sa stie un om obisnuit ( care nu este medic psihiatru, care n-are nicio pregatire in domeniu ) despre ce e vorba?

      Reply
  7. Galateea / 20 January 2015 2:34

    Um. nu o sa scriu mult dupa modele de mai sus, corecte de altfel, insa cred ca faci mare confuzie intre un psihopat si un sociopat. Chiar foarte mare. Pentru ca daca am fi vorbit intr-adevar de psihopati aici, ma indoiesc ca acele femei ar mai fi fost in viata :))) Chiar daca pentru majoritatea populatiei psihopat si sociopat inseamna mai mult sa mai putin acelasi lucru, diferenta majora (ca sa nu mai vorbesc de cele foarte multe minore) este ca psihopatul omoara pentru ca simte nevoia sa o faca la fel cum eu simt nevoia sa mananc ciocolata alba aerata in fiecare saptamana. Si descrierea de mai sus cred eu ca a fost profilul personalitatii unui tip cam nepasator si nesimti care isi vede interesul. Adica ai descris 50% din populatia ♂ a planetei cu exceptia bebelusilor, desigur care nu au nici o vina. Nu stiu ce sa zic tinand cont ca nici noi femeile nu sunt mai bune in majoritatea cazurilor :))) Echivalentul ♀ a acestui articol probabil ar fi avut lungimea stradutelor de pe Lipscani. Interesant totusi. La modul ca m-a facut sa rad.

    Reply
    • Anne / 28 November 2016 16:41

      Galateea eu cred ca tu confunzi psihopatii cu criminalii…daca esti psihopat nu inseamna ca trebuie sa ucizi!

      Reply
      • Galateea / 28 November 2016 18:32

        Nu confund deloc. Nu am zis in mod expres ca toti psihopatii sunt criminali la fel cum nu am spus ca toti criminalii sunt psihopati. Un psihopat pur si simplu nu are remuscari indiferent ce ar face, insemnand ca il doare in cot de orice distinctie ar exista intre bine si rau, moral si amoral, etc, motiv pentru care destul de multi psihopati sunt criminali in serie (again, nu toti). Ideea in ce am scris… acum 1 an :)))… a fost complet alta. Si anume, ca exista distinctii clare intre un sociopat, un psihopat si sa zicem un individ care sufera de tulburare de personalitate antisociala si ca in acest articol au fost bagati toti la gramada si amestecati. De parca nu era suficient ca deja majoritatea oamenilor nu stiu diferentele dintre cele trei, mai sus au fost prezentati ca aceeasi mancare de peste, ceea ce este complet eronat.

  8. Bunica / 20 January 2015 1:12

    Va rog sa ma credeti ca NIMENI NICIODATA nu are altceva decat ceea ce MERITA. Asa ca nu va mai jeliti. Deveniti VOI niste “nemeritoase” de psihopati. Psihopatii exista fix pt. cei/cele care au NEVOIE de ei.

    Reply
  9. Bogdan Ionut / 15 January 2015 16:19

    Un articol frumos, si bine structurat, insa, din pacate, ii lipseste back-up-ul de specialitate. Psihopatul nu poate fi diagnosticat din cateva trivialitati (cum sunt cele insirate de tine).Motivul pentru care oamenii psihopati sunt considerati un “Sfant Graal” pentru psihoterapeuti, este in primul rand pentru ca acestia nu pot fi descifrati. Da-mi voie sa te asigur, din experienta-mi proprie cu subiectul, ca nu oamenii pe care tu ii consideri rai, reci si “altfel” decat restul sunt psihopati. Persoana de la care te astepti cel mai putin si care arata cele mai putine semne are sanse mai mari sa fie.

    In opinia mea, ceea ce ai scris tu aici, nu este despre psihopati, ci mai degraba este o refulare personala de-a ta, raportata strict la o relatie care n-a functionat asa cum trebuia. Sa nu faci insa confuzia intre un psihopat (din punct de vedere clinic) si un barbat care e doar magar. Desi similare, e o diferenta enorma intre ele.

    Cu toate astea, mi-a facut placere sa “rasfoiesc” prin postarea ta.

    O zi frumoasa si, mai mult ca orice, noroc!

    Reply
  10. lunlilith / 30 December 2014 12:56

    Aș veni cu o completare la cele descrise în text despre personalitatea psihopată. În cadrul tulburărilor mental-comportamentale nu există o formă ”pură”, unică de clasificare sau diagnosticare, ci există un cumul de simptome și caracteristici care determină un caracter sau un caz de patologie psihiatrică.
    Ca atare, o personalitate cu tendințe psihopate va avea una sau mai multe componente de genul sociopat, paranoid, bipolar, parafrenic, schizofren, etc…
    Am putea spune că un model de psihopat tipic este cel al doctorului Hannibal Lecter sau Theodore Bundy- inteligență cu mult peste medie, apropiată de erudiție, un șarm irezistibil, fascinant, un discurs eclatant, o versatilitate năucitoare, putere de seducție și convingere totală și, mai presus de orice, concetrarea obsesivă asupra obiectului care declanșează tulburarea în cadrul acestei personalități.
    Deci, atenție mare atunci când se trage o concluzie că cutare sau cutărică ar fi un psihopat sadea. Pentru că, citind cele scrise aici, se poate recunoaște în fiecare descriere făcută, a fiecărui personaj în parte dintre cei pe care cititoarele/cititorii îi pomenesc, un cumult de simptome și trăsături de ordin psihologic și psihiatric care nu subliniază neapărat o personalitate tipic psihopată, ci mai degrabă, un amalgam de deviante mentale și comportamentale.
    Nu spun că restul de manifestări sau stări nu au inseamnatate sau gravitate, dimpotrivă.
    Ceea ce vreau să subliniez este faptul că, de cele mai multe ori, psihopatia are ca bază și ca fond o gamă largă de tulburări comportamentale care, în final, conduc către o perosnalitate sau o manifestare de tip psihopat sau sociopat.
    Cunosc un caz în care o amică s-a confruntat cu o astfel de situație și personalitate la un tip întâlnit prin intermediul internetului.
    Deci, mare atenție cu cine stați de vorbă, mai ales în virtualitate, pentru că acest mediu este unul dintre cele mai prolifice și prielnice acestor genuri de indivizi.
    Virtualitatea crează acea ”perdea de fum” sau acel cadru ideal în care o personă cu tendințe de patologie mentală se simte perfect în siguranță pantru a crea un o regie și un scenariu pe cât de atractive pe atât de amăgitoare și periculoase pentru potențialele victime.
    În virtualitate fiecare este cine vrea să fie cu adevărat sau cine visează să fie, mai ales!
    Amica mea a cunoscut pe internet acest bărbat. La prima vedere tipul părea bărbatul ideal, picat din cer precum mana cerească. Arătos, cu o inteligență încântătoare, educat, manierat, atent, sensibil și afectuos, tocmai ieșit dintr-o căsnicie urâtă, persecutat de o nevastă pe care o descria că fiind sursă tuturor relelor: oportunistă, versatila, mincinoasă, arogantă, frivolă, rea de muscă,etc.
    El era victimă perfectă. Ca atare și firesc, femeii i-a plăcut genul asta de ”băiețel persecutat” și s-a gândit că i-a pus Dumnezeu mână în cap scoțându-i în cale un astfel de bărbat. A urmat întâlnirea. O surpriză și mai mare și mai plăcută decât efectul avut pe internet. Tipul s-a declarat îndrăgostit lulea de amică mea încă din prima clipă. Ce să mai, ai fi spus că s-a produs acea minune pe care o vedem doar în filme sau în romane-întâlnirea cu Făt Frumos sau cu Bărbatul Vieții. Doar că, deși aparent totul minunat și perfect, suspect de bine aș putea spune, tipa a sesizat la el, încă din prima clipă, anumite ciudățenii și neconcordanțe între ceea ce spunea și comportamentul lui de fond. Dincolo de efuziunile maxime de tandrețe, amabilitate, curtoazie, etc, tipul era obsedat în permanență de ”fosta” nevastă. Întreagă lui preocupare de fond, era legată de acea femeie și de propria lui persoană în raportul cu ea. În plus, întregul lui comportament, aparent excentric și original împănat cu tot felul de mânii (obsedat de fotografie, centrat doar pe ceea ce lui îi făcea plăcere, complet separat de nevoile și interesele celuilalt, cu inhibiții sexuale evidente, într-un contrast șocant cu gesturile aproape sufocante de atenție și tandrețe), cu o atitudine de genul autist, cu o foame continuă de a primi atenție la modul univoc și de a i-se întreține revolta și ”resentimentul” la adresă nevestei (nu era divorțat de nevastă, era doar ”părăsit” de ea, abandonat pentru un altul…cel puțin, așa susținea el), cu o timiditate excesiva, exasperantă, care în anumite momente se transformă brusc în așa zise ”efuziuni pasionale” de genul mușcat și strâns până la a lasă urme, un râs hohotit la aproape fiecare fraza sau ca un răspuns la orice (genul caruia ii spui ”a murit maica-ta” iar el se pune pa ras..) etc… Când mi-a povestit despre el și aceste ciudatentii pe care le-a constatat, i-am zis clar că este ceva complet neinregula la omul asta. A fost și ea de acord. Este o tipă deșteaptă și capabilă să disceranta, având destulă experiență că femeie. Cumva, i-am prezis cam care va fi traseul cu el și i-am spus că dubioșenia asta a lui își va arată extrem de repede față. Am sfătuit-o să fie foarte atentă și precaută, mai ales în intlanirile lor intime. Genul asta de om dă un grad de dependența emoțională foarte mare și este cu atât mai periculos cu cât, te lași fermecată de el deși ceva din tine urlă cu toată puterea ”fugiiiiiii!! și fă-o acum până nu este prea târziu!!”. Pentru că, cel mai mare pericol la o astfel de chestie este că individul cu un astfel de comportament face extrem de repede un transfer de obsesie asupra acelei persoane care se potrivește cel mai mult și se suprapune apropape perfect cu obiectul obsesivității lui de fond. Dacă ai ghinionul să ”ii placi” și să regăsească în ține elementele care declanseza în el sursă de excitare mentală ce îi întreține boală, devii o victimă sigură.
    Ea, amica, îmi spunea că totuși ea speră ca el să nu fie așa cum se simte dincolo de ceea ce pe ea o fermecase. Dar, în final și din fericire, eu am avut dreptate. Și spun din fericire pentru că, oricât de dezamăgită și șocată a fost când individul a dispărut la propriu fără să spună nici măcar la revedere, după a două întâlnire și, chipurile și acea parte sexuală tergiversată de el aproape 3 săptămâni cât a durat întrega poveste, amica mea a trecut și a depășit un mare pericol care ar fi costat-o, Doamne ferește!, cu mult mai mult decât o dezamăgire și un gust amar.
    Cum s-ar spune ”praf pe coadă”…ducă-se…
    Ca atare, printre alte ”prorociri” făcute de mine în legătură cu individul, a fost și aceea că așa zisă lui ”ura și scarba” față de nevasta bicisnica, nu sunt nimic altceva decât obiectul patologiei lui și că, în final, orice femeie pe care o va alege pentru a o transformă în mutația temporală a acestei obsesivități, nu este nimic altceva decât o cale de confirmare a reântoarcerii lui la ”călău”.
    La câteva săptămâni după ce el a dispărut fără o vorba, amică i-a văzut nevastă conducându-i mașina.
    M-a sunat șocată și ultragiată și mi-a zis ”ai avut perfectă dreptate…nebunl s-a întors la ”țăranca și scârba” lui…”.
    Aparent, la prima vedere, ar fi un caz ”comun” de individ care minte și truchează doar pentru a-și obloji o rană produsă de o relație nepotrivită sau nefericită, căutând în altă parte, în alte femei alinarea și vindecarea.
    În realitate, este vorba de o tipologie de bărbat/femeie care este, pe cât de periculoasă, pe atât de des întâlnită și răspândită în lumea în care trăim.
    Ah…și să nu uit…este extrem de imporant de precizat…individul povestea cu foarte multă lejeritate și amuzament cum și-a bătut nevasta, cum a ajuns pe la urgență cu tendoanele tăiate în urmă unui acces de nervi când, interogând-o o noapte întreagă pe nevastă infidelă despre aventurile pe care le avea, ea a refuzat cu încăpățânare să îi răspundă, despre aceste ”crize marital-amoroase” prin care trece de 9 ani de zile în mod constant, părăsit fiind la intervale mai mari sau mai mici de către ”nenorocită”, intervale în care el agăță femei, așa, de consolare și pentru că vrea să o termine definitiv cu nemernica care i-a mâncat zilele și pe care..atenție!! ar călca-o cu tramvaiul!!… Despre cum se culcă el o singură dată cu o femeie ca, mai apoi, să dispară ca și cum n-a întâlnit-o niciodată și, multe alte chestii aiuritoare care pentru orice om normal la cap sunt de ordinul sanatoriului Mărcuța.
    Deci…atenție mare…
    Pentru că, în fiecare dintre noi există semne și impulsuri care pot fi regăsite în orice tratat de psihiatrie, diferență dintre patologie și normalitate este foarte subțire iar aparențele pot înșeală fatal…
    Ceea ce face ca un individ să se poate numi, din perspectivă medicală,”sanatos mental clinic”, reprezintă acel control, acea conștiință și conștientizare a fiecarua dintre noi a ceea ce ne trece prin minte și este ok sau nu, a ceea ce facem în raport cu semenii noștrii și este bine sau rău, a ceea ce reprezintă limită dintre viață și moarte, dintre a iubi sau a distruge.
    Așa cum spunea un bun prieteni d-ai mei, un strălucit psihiatru ”Cine poate defini cu adevărat nebunia?! Trebuie ca mai întâi să ai un strop din ea cât să poți cu adevărat să delimitezi graniță aceea foarte subțire dintre nebun și sănătos mental…Altfel, nu îți vei putea niciodată trata corect și eficient pacienții…În plus, dacă citești un tratat de psihiatrie, când îl vei termină de studiat, vei ajunge la concluzia că ești complet diliu sau că…habar nu ai ce înseamnă cu adevăra sănătos sau nebun…”

    Reply
  11. ioana / 20 September 2014 4:44

    “Cei care refuză să vadă adevărul cu privire la psihopat și la prezența lui în viețile lor devin adesea alibiuri ale acestuia, lipiți de el în ciuda oricăror evidențe raționale ale tulburării lui psihologice și ale acțiunilor lui discutabile.”

    Stiu eu un motiv demn de luat in cauza: mesajul subliminal. Am cunoscut un asemenea specimen, maestru in arta comunicarii prin asemenea mesaje. E odios!

    Reply
  12. simona / 27 August 2014 13:21

    traiesc de doi ani langa un monstru sub chip de Fat Frumos si desi sunt constienta ca e pshihopat nu ma pot salva… imi doresc sa ma pot salva !!! imi e dor permanent de el desi sunt constienta de manipularea emotionala ce o aplica , vreau sa ma tine in brate desi stiu ca nu e loc pt mine si ca nu simte nimic ci doar sa domine sa se simta stapan pe mitea si corpul meu si ii reuseste … Cum e posibil sa fii constient de manipularea si posesivitatea unui om bolnav si sa nu te poti salva… ajutor!

    Reply
    • ioana / 20 September 2014 4:47

      Ti-a transmis mesaje subliminale. Te tine legata prin anumite evenimente sau prin repetarea continua a unor cuvinte astfel incat sa ti le intiparesti cat mai bine in minte. Mesajele subliminale sunt odioase si el stie asta! Sunt criminale uneori pentru receptor. Iti propun sa faci la fel. Inoculeaza-i si tu asemenea mesaje. Poate are un raspuns care elimina alte mesaje subliminale anterioare.

      Reply
    • lila / 16 October 2014 11:42

      si eu am de doi ani o relatie cu intreruperi cuun asemenea om.. cateva luni – luna de miere, apoi provocare, cearta provocata, furie mimata, acuzatii false, despartire brusca…, absenta totala, dupa care apare din nou, cu dragoste, grija, promisiuni…, si nebunia reincepe… suntem mai multe in jocul asta… mi-e groaza sa ma gandesc, dar putem fi chiar noi conectate cu personajul in cauza.

      Reply
    • lali / 10 December 2014 10:23

      Am fost acolo unde esti tu acum. Am reusit sa scap, desi m-a costat si ultima farama de bucurie pe care o mai simteam. Acum sunt intr-un fel de convalescenta- am reusit sa iau in greutate, nu imi mai cade parul, am inceput sa pot iesi din nou pe strada fara sa fiu in ultimul hal de stress. E bine ca ai constientizat ce este el cu adevarat – asta e primul pas si cel mai important. Eu imi spuneam ” E ca si cum te-ai agata de o boala mortala – e ca si cum ai iubi cancerul. Ca si cum ti-ar fi dor de Ebola.” Multa vreme nu a functionat- dar in cele din urma mesajele astea pe care mi le spuneam eu mie au inceput sa functioneze- am profitat de primul moment cand m-a lovit tare ca sa ma pot elibera. Nu l-am mai vazut si nu am mai vorbit niciodata de atunci. mi-am schimbat casa, serviciul, am renuntat complet sa merg in locurile in care m-as fi putut intalni cu el. Abia acum realizez, incetul cu incetul in ce pericol urias m-am aflat si ca era doar o chestiune de timp pana cand m-ar fi omorat” accidental” p.s. era cineva foarte educat, cu diplome si master. cu o conduita impecabila in societate. pana sarea siguranta…stii despre ce vorbesc! Vorbeste tu cu tine. frumos si bland si spune-ti ca meriti mai mult, meriti mai bine. Spune-ti asta de zeci de ori pe zi pana incepi sa o crezi- daca ajungi sa o crezi se va intampla- si vei fi libera

      Reply
    • Pucca / 10 December 2014 17:12

      Nu poti sa te ajuti decat tu intr-o astfel de situatie. Iar el, este prea egoist sa iti dea drumul pentru ca tu ii oferi ce ai nevoie si poate sa faca exact ce vrea el cu tine. Asa ca daca vrei sa iesi de acolo, nu poti sa o faci decat pe puterile tale.Been there, done that…si am iesit singura pt ca nu am avut de ales.Aveam de ales intre a innebuni pe bune, ori a-mi continua viata..si am ales sa traiesc.

      Reply
  13. Maria / 11 June 2014 16:16

    Sa mi spuna si mie cum poti divorta de tatal tau,din cate stiu nu prea se poate.Unii barbati de pe lumea asta evident,sunt buni doar de material genetic,si cam atat.

    Reply
  14. ele / 9 May 2014 23:49

    din pacate multe din caracteristici se pot lipi ca etichete de persoane care trec prin anumite stari pentru perioade mai lungi sau mai scurte – a-l privi pe celalalt cu bune motive de altfel ca pe un psihopat duce la o mare instrainare intre oameni, lipsa de intelegere – relatiile intre oameni sunt prea comlexe, absurde sau cu sensuri mai profunde. Viata mi-a aratat ca nu ii pot salva pe ceilalti, insa etichetele si acuzele nasc rani si monstri – care mai tarziu sunt aratati cu degetu “uite psihopatu!” – si a vedea umanitatea din orice fiinta poate ridica din noroi si pe cel mai decazut om. E o tema de meditat aici…

    Reply
  15. Noname / 27 April 2014 2:20

    Ma regasesc in aceste randuri..doare simt ca doare eu am emotii..problema e ca nu am incredere in nimeni

    Reply

My two pennies for Anne Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro