Cărțile despre „cum să” (de obicei, în zece pași simpli) vor avea întotdeauna succes, câtă vreme vor fi oameni care să le scrie și alții care să le creadă. De fapt, câtă vreme vor fi oameni. Probabil că succesul acestor manuale se bazează pe natura noastră conflictuală, prin care ne considerăm neajutorați și insuficient pregătiți în orice domeniu, pe de o parte, și capabili să învățăm să levităm în zece ore, mâncând oricâți hamburgeri dorim, pe de alta. În cele ce urmează vom afla, printre altele, că dumnezeu nu vrea să fie într-o relație, dar vestea bună e că putem totuși să facem sex după ce murim, dacă ne mulțumim cu mai puțin decât însuși (însăși?) starul cerurilor.
Fără alte introduceri, să trecem în revistă câteva din cele mai ciudate lucruri despre care unii cred că merită împărtășite și pe care alții simt nevoia să le facă așa cum trebuie, cu sfaturi de la specialist. Pentru a le aduce pe lume și în casele unora dintre noi, la fiecare din ele au trudit, pe lângă autori, și editori, graficieni și tipografi, iar în procesul de fabricație au fost vătămați cel puțin doi copaci:
1. Coșciuge home-made. Pe numele ei întreg „Do it Yourself Coffins. For pets and people” (Pentru animale de casă și oameni), de Dale Power. Dacă nu e clară adresarea încă, mai avem o precizare pe copertă: „pentru tâmplari care vor să se îngroape în muncă”. Practic. Ieftin. Comod. Plăcut.
2. Dacă planificați o moarte mai sturlubatică, David Staume semnează „Ghidul începătorului pentru sex în viața de apoi”. Probabil că e vorba doar despre cum să bați din pleoapele ectoplasmice și la ce crâșme din rai să te duci pentru cele mai bune fantome dansatoare la bară, de vreme ce titlul sugerează că ar urma un Ghid pentru avansați. Și abia acolo vom începe să aflăm despre părțile suculente ale tăvălelii post-înmormântare. Poate n-am ales bine cuvintele „suculent” și „avansat” în contextul sexului între persoane decedate, dar în fine.
3. Ca să nu părăsim paradisul prea brusc, Karen Salmansohn se indignează în titlul manualului ei „cum să”: „Până și Dumnezeu e singur. Nu mă mai bate la cap.” Carte promovată drept indispensabilă fetelor fără iubit, hărțuite de familie și prieteni, care vor să le mărite. Fetelor, dacă vă simțiți bine singure, apăi acum aflați că nici dumnezeu nu e cu voi, fiindcă nu vrea să aibă nicio relație. Sau, altfel spus, oricât de demnă ar fi o atitudine, tot mai poate fi publicată o carte care s-o ducă în derizoriu încercând s-o sprijine.
4. Rămânem în zona pubiană, cu care se pare că mulți dintre noi nu știm ce să facem nici în viață, nici după – cel puțin după afluența de ghiduri practice care ne învață cum să sărutăm, cum să ne înșelăm nevasta cu cheltuieli minime, cum să convingem pe cineva să facă baie în pielea goală etc etc etc. „Fă-ți propriile jucării sexuale”, anunță titlul unui ghid practic scris de Matt Pagett, care oferă omenirii 50 de proiecte „simple și rapide”, ilustrate pas cu pas, în stilul „for dummies”. Dacă ne luăm după portretul cititorului care reiese din prezentarea cărții, celor fără de speranțe care recurg la tutorialele respective chiar le vor folosi produsele finale, dat fiind că e puțin probabil să pună mâna pe vreodată originalele organice.
5. O perlă de înțelepciune pe tema relațiilor (de data asta de domeniul tautologiei, nu al tanatologiei) vine odată cu titlul „Dacă vrei să închizi o relație, începe cu picioarele tale – un ghid pentru o mai bună înțelegere a bărbaților”. Cel mai probabil – sau așa am sentimentul – un ghid scris de un bărbat care nu a înțeles niciodată exact pe unde a venit în lume. Tocmai mă gândesc să scriu și eu o carte, „Dacă vrei să desfaci o căsnicie, începe cu picioarele”. Chestiune de perspectivă, și în cartea mea o să fie perspectivă, nu glumă; o să vedeți din poza de pe copertă.
6. Dacă v-ați plictisit de sex, propun să deviem puțin, umezindu-ne ochii cu „Manualul de siguranță pentru sadomasochismul lesbian”, editat de Pat Califia. (Numele sunt cam aiuristice ca să nu fie altceva decât pseudonime, nu ziceți?) Nu l-am citit, dar mă aștept la măsuri de genul celor pe care le-am învățat în școala generală despre protecția muncii. Orice S care se respectă trebuie să țină la securitatea M-ului din subordine, fără de care satisfacția i se duce pe apa sâmbetei nelucrătoare.
7. Am terminat cu sexul, să ne uităm puțin și la consecințe. Cu toate că n-aș fi crezut, iată că există o piață si pentru așa ceva: „Cum să-ți traumatizezi copiii – 7 metode demonstrate de a-ți înnebuni copiii intenționat și cu pricepere”, de Bradley R. Hughes.
8. Glumă, glumă, dar dacă ultimul titlu v-a deprimat, nu mă pot abține de la a-l pomeni din nou pe Hiroyuki Nishigaki, care pune în discuție o metodă controversată în cartea sa „Cum să alungi depresia?: Strângând din anus de 100 de ori pe zi. Mit sau soluție eficientă?”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
