Mergeam pe trotuar. Eram de mânuță cu Creața cu ochii verzi. În întâmpinare venea agale o pisică. Părea maidaneză pentru că nu avea aerul speriat și pierdut. Dimpotrivă, era sigură, cu coada și mustățile sus. Ce mai? Se vedea că era strada ei.
Pisica s-a oprit brusc. S-a oprit și Creața cu ochii verzi. Ce să fac? Stop și eu. Creața cu ochii verzi se uita la pisică. Pisica se uita la Creața cu ochii verzi.
– Bună, eu sunt Natalia. Pe tine cum te cheamă?, a întrebat dintr-odată Creața cu ochii verzi.
– …, pisica nu a scos niciun sunet, dar continua să o privească foarte curioasă pe Creața mea cu ochii verzi.
– Vrem să fim prietene?, a continuat Creața cu ochii verzi, de parcă pisica s-a prezentat reverențios, așa cum îi șade bine unei pisici educate, chiar dacă este de pe străzi.
Eu mă uitam năuc. Râdeam în hohote, dar în mine. Nu voiam să stric momentul. Pisica avea ochii verzi. Probabil că de asta se înțelegea din priviri cu Creața cu ochii verzi.
– Hai, Natalia, mergem?, am întrebat-o eu pe Creața cu ochii verzi, înăbușindu-mi râsul. Încercam să păstrez seriozitatea unui om, care a întâlnit pe stradă o pisică absolut respectabilă.
– Stai un pic, să vorbesc cu pisica, mi-a explicat Creața cu ochii verzi.
Dar nu a fost să fie. Blănoasa a scos un miau scurt și s-a băgat sub o mașină de poliție, iar de acolo nu știu unde a dispărut. Fără să spună ceva, Creața cu ochii verzi m-a luat de mânuță și m-a tras înainte, semn că discuția de curtoazie cu o pisică maidaneză cu ochii verzi s-a încheiat și ne putem continua în liniște drumul.
Cu ochii mari de uimire și încă șocat de ”discuția” dintre cele două, am întrebat-o pe Creața cu ochii verzi:
– Natalia, cine era? O cunoști?
– Eeee, o pisică, a răspuns Creața cu ochii verzi trăgându-mă după ea.
Acum stau și mă gândesc. Ce mișto este să fii copil! Ce minunat e! Dar nu pentru că ești lipsit de anumite griji sau pentru că este plăcut să te bazezi pe mami și pe tati… E încântător să fii copil pentru că dispui de capacitatea de a vorbi cu pisicile pe stradă. Pisici străine, pe care nu le-ai văzut în viața ta. Le poți opri nitam-nisam să le întrebi: ”vrei să fim prieteni?”
Pe Vitalie în găsți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
“Doamne, nu am înțeles niciodată de ce. Acum înțeleg”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
