Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Deci cum se face?

29 November 2017

Știu că poate sună ca o prostie, dar cum este să te trezești la peste 30 de ani și să-ți dai seama că nu știi să trăiești? Că ultimii 15-16 ani i-ai trăit pentru alții, că nu ai avut copilărie, fiind controlată de părinți severi, la modul „nu ai voie să ieși cu X și Y pentru că te înhăitezi cu ei și ajungi un golan”? Că „ei știu mai bine ce să aleagă pentru tine, pentru că tu ești mic”. Că orice tentativă de a da piept cu viața ți-a fost luată, că au preferat să te țină în brațe/palme/puf, încât să nu trebuiască să vezi fața urâtă a lumii, să nu știi ce înseamnă să stai cu trei-patru persoane la un pahar de suc de la dozator sau ciocolată caldă, să nu știi ce înseamnă să stai în cămin, să trebuiască să te descurci singur, să-ți speli, calci, faci de mâncare, să te duci la școală/facultate, să-ți faci teme/proiecte și să ai și timp liber?

Ai idee cum e să te trezești că ești mare și nu știi nimic? Să fii un inadaptat social? Să privești lumea de lângă tine, în care toți au un trecut mai mult sau mai puțin normal, dar au o bază de la care să pornească? Să stai în casă, să te uiți pe pereți, să nu știi ce să faci? În afară de sandvișuri cu mușchi file/orice fel de mezel plus cașcaval și pus în aparat, salată de orice și omletă, să nu știi să gătești altceva? Să speli haine doar când trebuie, să te simți complet gol când faci asta?

brabat tristete portret

Sau, varianta și mai tristă: să încerci să interacționezi cu ceilalți și mai departe de „salut! ce faci?” să nu știi ce să zici, pentru că orice discuție, teoretic, începe cu „ce ai mai făcut” etc. Să te uiți la alții cum socializează atât de repede, să ai senzația că nu faci parte din niciun grup, că orice ai face, nu este bine, că nu o să fii niciodată acceptat, pentru că nu ai un trecut…

Deci cum se face? În mod evident, nu există carte pentru așa ceva, pentru că aproape toată lumea are un trecut, oricât de roz sau gri ar fi. Partea și mai tristă vine în momentul în care încerci să faci lucruri care trebuiau făcute la vremea lor, cum ar fi să mergi la mare fără motiv, doar că e vineri seară sau că e concert al formației X, să stai pe plajă în Vamă cu o bere, să te plimbi pe faleză dimineață sau noaptea… Ai idee cum e să nu aibă niciun gust sau să nu simți nimic?

Nu, nu caut milă, nici compasiune, eram doar curios dacă există soluție sau trebuie mă resemnez cu situația actuală…

Guest post by Grey

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

N-am de gând să fiu o delicată

Ce s-a întâmplat în noaptea dintre ani rămâne în noaptea dintre ani

Te aștept miercuri, am nevoie de sex

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Irina / 29 October 2019 20:11

    Nu stiu cine a scris asta dar ma descrie in proportie de 70%(asta pentru ca am invatat sa imi gatesc, sa imi spal si sa fac curat de mica). Vorbesc cu toata lumea dar nu am niciun prieten cu care sa ies cand n-am ce face. E ca si cum nimic si nimeni nu se “leaga” de mine. Stau in pat singura si scriu asta. Doar ce am refuzat invitatia unui tip de a iesi pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fac. Nu ma vait, mi-am facut-o singura pentru ca m-am inchis in mine, dar poate doar atat stiu. Nu am iesit niciodata seara cu cineva pentru ca nu aveam voie, acum imi e frica. Nu imi traiesc viata la maxim, doar trec prin ea fara sa imi dau seama. Deja au trecut primii 21 de ani in care nu am experimentat nimic, nu tu relatie, nu m-am imbatat nicodata pentru ca ” cine stie ce o sa zica ai mei” . Majoritatea ma considera prea selectiva dar tot timpul ma gandesc la ce ar crede familia mea nu la ce cred eu. E trist sincer, si m-am cam saturat. O schimbare ar fi buna si o sa incep cu iesirea cu tipul pe care l-am mentionat mai sus. Poate iese ceva ok.

    5
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro