Despre motivele aparentei involuții a bărbatului modern

Constantin Cucu

27 March 2015

Constantin CucuDeplângând unele din manifestările comportamentale ale bărbaților din jur, o doamnă constată cu amărăciune că bărbații zilelor noastre sunt produsul unui proces, încă neterminat, de involuție. Că, mai ales dacă se măsoară obiectiv, considerând eforturile, realizările și calitățile pe kilogram în viu, femeile sunt niște perpetuu perdante la loteria zilnică a relațiilor și iubirii heterosexuale.

Se creionează astfel cele două tabere – pe de o parte femeia, frumoasă (în contextul plafonului disponibil fiecăreia), muncitoare, de succes, dedicată și iubitoare, țintă ratată a menestrelilor de altădată, de cealaltă parte el, bărbatul involuat până la stadiul agresant la care bate, scuipă, umple de sudalme sau, și mai grav, caută la altele și adesea găsește un fond de preocupări animalice comune.

Desigur că agresiunea, îndeosebi cea fizică este greșită și, în afara unor palme date peste fund în condiții de consimțământ, de evitat. De altfel dacă aș avea vreo cunoștință care și-ar bate nevasta aș disprețui-o mai mult decât aș face-o dacă aș avea vreun prieten bătut de nevastă.

Dar, dincolo de aceasta, aș îndrăzni ipoteza că, în barbaria ei incalificabilă, o corecție administrată partenerei are și un aspect clarificator pentru aceasta, așa că la o a doua corecție o parte din responsabilitate revine și celei care nu a părăsit arena de local kombat.

Pentru că și în cazul în care părăsirea acesteia implică pierderi (de statut, economice sau familiale), motive importante pentru unele de a nu o face, toți ar trebui să știm din fragedă pruncie că demnitatea personală vine de obicei cu un preț.

Dacă extindem termenul de agresiune la cea psihologică, viața de zi de zi arată o realitate cu mult mai nuanțată. Un duel în care nu sunt absolut convins că, în ciuda răgetelor ocazionale, cocoșul și nu găina iese, de cele mai multe ori, jumulit. Pentru că înarmată de logoree, vivacitate și mai ales de memorie, dumnezeule, câtă memorie, femeia este cea care are de obicei mâna mai sigură și floreta mai lungă.

Pare însă că agresiunea adevărată de care femeia modernă, atât de realizată, îngrijită și evoluată se teme cu adevărat este cea conferită de realitatea cruntă a miopiei bărbatului obișnuit în fața acestei formidabile etalări de calități. Pentru că, într-adevăr, o porțiune nu atât involuată cât neevoluabilă a creierului de bărbat nu poate vedea mai departe de mărimea, forma și disponibilitatea țâțelor.

amor

Dar nici măcar acest fapt nu este, din perspectiva mea, extrem de adevărat.

Nu se poate nega faptul că, la fel ca orice mascul din regnul animal, de la primul vierme cu p*lișoară până la ultima maimuță care și-a dat seama că a evoluat în om, rolul, semnificația și menirea sexului tare a fost să caute, să convingă și să impregneze femele, chiar cu riscul de a se bate, până la tocirea coarnelor, cu alți masculi. După cum a fost de altfel natural ca femela să se lase impregnată de ăla cu laba mai grea și nu de ăla cu coama mai îngrijită.

A fost nevoie de mii de ani de evoluție a speciei umane, de multă cumpănire și chiar de câteva cruciade până ce bărbatul a învățat, cât de cât, că monogamia e mai bună și că, dincolo de cicăleală, dusul gunoiului și împărtășirea de sentimente, există sens și confort într-o relație de durată cu o femeie.

Problema bărbatului modern nu este deci asta, cât incapacitatea obiectivă a multora dintre noi de a gestiona, accepta și mai ales de a te bucura de atât de multă evoluție feminină.

Pentru că în esența noastră ne bucură mult că există femei de carieră, desigur dacă nu ne sunt neveste, ne place contribuția femeii la schibul de idei, cu condiția de a nu ne fi turuit în timpul meciurilor și ne place ca doamnele să prioritizeze dezvoltarea personală, câtă vreme asta nu se întâmplă în zilele sau nopțile dedicate sexului.

Ceea ce din exterior pare o incredibilă agresare a femeii desăvârșite prin călărirea unora mai puțin cizelate, mie îmi pare mai degrabă că este doar soluția, poate un pic primitivă, a bărbatului doritor să treacă prin viață cu gura plină de sfârcuri, nu de cimilituri, care își dorește să explice, nu să îi fie explicat și care consideră că uzura intimă este preferabilă castrării cotidiene.

Pentru că până la urmă nu este vorba de atât de multă involuție masculină cât este vorba de hiperevoluție feminină.



Citiţi şi

Eu și REGELE

Prima zi de doliu

Pariul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,865 views

Your tuppence

  1. Woolie / 21 November 2015 1:09

    Asadar, daca lenea = involutie atunci multi barbati au ajuns la statiul de nevertebrate!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Woolie / 21 November 2015 1:06

    Ideea e ca daca vrei un trai decent, nu cu vile si masini scumpe, dar macar sa-ti permiti niste cursuri faine pentru copii de exemplu, e nevoie sa lucreze ambii parinti in zilele noastre! Cui nu i-ar placea sa stea acasa si sa aiba timp berechet de orice, dar sa nu moara de frica la gandul ca daca o paraseste sotul ramane in fundul gol? Stadiul in crae suntem acum e asa ca ne-a fost impus: de societate ca nu castiga sotii suficient, de frica unei posibile situatii in care e nevoie sa te desparti si ai vrea dar nu poti ca esti dependenta de el si de nevoia de independenta, de comunicare ca intre 4 pereti ce naiba sa faci o viata! Totul e ca barbatii sa se updateze si ei si sa lase lenea, sa faca si ei treaba in casa ca tatii si bunicii lor faceau multa treaba in curte cand terminau cu munca!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. EMILIA / 2 April 2015 11:55

    Eu sunt de parere ca timpurile s-au schimbat iar noi , femei si barbati ne adaptam/ updatam . Nu cred ca a existat niciodata un tipar la femeii sau barbatului perfect .Nici timpurile n-au fost niciodata perfecte .

    Thumb up 1 Thumb down 1
    Reply
  4. Mariana Madea / 29 March 2015 8:50

    as descrie intocmai atat de neinteleasa “nepotrivire de caracter” care duce la divort dupa casnicii de” cursa lunga”….niciunei femei care a rezistat unui mariaj de 25 de ani nu-i va ..surade..perspectiva unei batraneti in singuratate…dar vine o vreme in care , oricat de inteleapta si toleranta ai fi , nu mai poti accepta langa tine un om care nu-si asuma decat singura responsabilitatate de a fi…evident ca doar formal..”cocosul” casei

    Thumb up 5 Thumb down 0
    Reply
  5. maya / 27 March 2015 16:49

    Eu nu cred ca e vorba doar de o hiperevolutie a femeii, ci este vb efectiv, de o involutie a barbatului in paralel cu dezvoltarea femeii. Sa fim seriosi in trecut barbatii aveau mult mai multa demnitate, onoare, curaj, acum marea majoritate sunt niste gaini ratacite. Barbatul era stalpul familiei si al societatii, acum ce e? Barbatul din 2015 nu mai e capabil nici sa plateasca o cafea unei femei. Cunoastem noi toate, ca exista inca si barbati frumosi, inside and outside, si nu fac parte din categoria femeilor care cred ca toti barbatii sunt asa si asa…Doar ca trebuie sa recunoastem, barbatii care sunt barbati in ziua de azi sunt putini la numar, si daca e sa facem o caracterizare a majoritatii, e valabil ce am spus anterior…
    Barbatul care era inainte cap de familie, acum nu mai poate face nici o casa singur, fara aportul femeii, femeie care stia sa fie mama si sotie, sa gateasca si sa spele, sa faca curatenie, astazi le face si pe astea in timp ce conduce si o multinationala, creste copiii, isi lucreaza corpul la sala, indreapta tot ec natura n-a dat perfect, si le face pe toate de dimineata pana seara, pe tocuri cu multa gratie…in timp ce barbatul abia de si-a facut programul de job si s-a afundat intr-o canapea cand a ajuns acasa

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 13 Thumb down 4
    Reply
    • Ramona / 28 March 2015 12:08

      Cred ca mai multa moderatie in descrierea sarcinilor realizate cu brio de femeie, cu gratie pe tocuri, cat e ziulica de lunga, n-ar strica. Sa nu o dam in exagerari paguboase, caci prototipul asta de femeie superrealizata are si gauri.

      Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
      Reply
      • emilia / 28 March 2015 14:51

        Eu nu stiu unde traiesti tu si ce viata ai reusit sau nu sa-ti construiesti, probabil esti casnica, ceea ce nu blamam, dar crede-ma ca viata unei femei de cariera exact asa arata. Poate in comentariu ti s-a parut exagerat ca era dat exemplu o tipa manager de multinationala. Nu e un capat de lume sa fii pe acea pozitie. dar asa arata viata unei femei de cariera, nu trebuie sa fii manager, poti fi medic, poti fi inginer, politician ce vrei tu, asa ca moderatia nu exista cand esti activa profesional. Nici eu la jobul meu nu-mi permit pantofi fara toc. Si ai dreptate, viata unei femei care e pe picioarele ei are lipsuri. tocmai despre asta era vorba in articol. Ti-a scapat esentialul. Ca noi femeile acum avem atatea responsabilitati si barbatii involueaza si nu sunt de baza in general. Asa ca lipsurile se refera in special la casnicii ratate si imposibilitatea de a avea o relatie completa.

        Hot debate. What do you think? Thumb up 5 Thumb down 4
        Reply
        • Ramona / 28 March 2015 16:45

          Multumesc ca mi-ai dat si un pic de dreptate, totusi, cu privire la lipsuri ! Faceam referire in comentariul meu anterior nu la articol – il stimez pe Dl. Cucu si sunt de acord cu scrierea lui – ci la comentariu domnisoarei Maya, in viziunea careia ziua femeii superrealizate, care sa le faca pe toate cele descrise de ea – mai citeste odata, la care ca cred ca ar mai trebui adaugat una, alta – ar trebui sa fie de vreo 24 de ore in stare de trezie. Sa fim seriosi, conducerea unei multinationale ar putea, doar ea, sa-ti rapeasca vreo 14-16 ore pe zi si uneori si din weekend. Sau poate ca nu doarme deloc, sa nu i se strice coafura. Sau poate n-are dureri lunare si nici nu foloseste tampoane. La capitolul copii nu ma bag, caci nu detin.
          Fii pe pace, nu sunt casnica, nici vreo imbuibata. Nu sunt modesta, dar nici nu ma laud. Doar moderata.

          Thumb up 4 Thumb down 3
          Reply
          • Ramona / 28 March 2015 16:54

            Femeile pe care eu le cunosc, asa realizate, deleaga si platesc, pentru ca isi permit, evident, unele sarcini. Copilul e lasat in grija babysitter-ului sau i se plateste gradinita/afterschool pana la 10 seara, acasa au menajera, de mancat mananca in oras si lista continua. Pacat ca nu pot altii sa faca in locul lor si pilates sau aerobic.

            Dar poate totusi femeile pe care eu le cunosc nu sunt (inca) asa realizate si trebuie sa fie mai active profesional.

            Thumb up 2 Thumb down 3
          • Edy / 29 March 2015 22:21

            Cum traiesc unele femei in plop. Nevasta mea e manager intr-o multinationala, si nu are nevoie sa lucreze 14-16 ore pe zi, nici legal nu ar fi admis acest lucru. Poate sunt astfel de programe in alte, nu stiu. De fapt e la birou intre 8-9am si 5-6pm. Si foloseste tampoane, si are dureri lunare desi nu vad sensul acestei precizari in relatarea ta, dar probabil asta si era ideea dsoarei de mai sus, ca aceste femei, cum e si a mea, isi duc la indeplinirile toate sarcinile, cu toate problemele femeiesti. Eu am un bussiness si programul meu e mai zapacit fata de al ei, care desi e organizat, raspunderea e enorma.
            Tu traiesti in plop daca ai impresia ca problemele de zi cu zi se rezolva asa simplu, cu bone, probabil esti departe de a-ti permite asa ceva. Iti explic eu cum sta treaba. E foarte greu sa gasesti o bona responsabila, sa ii dai cheile unei masini si sa-ti transporte copii in siguranta unde e necesar. Cele mai responsabile bone sunt doamne in jur de 40 de ani care nu au permis.
            Eu dimineata plec de la ora 7, a mea ramane acasa inca un pic. Ea duce copiii la scoala, inainte de asta ea le pregateste micul dejun, nu se mananca in oras, cap patrat, cand ai copii, ca trebuie sa ai mare grija ce consuma si cat de sanatos e, si in general nici bonele nu stiu sa gateasca intr-o maniera corect nutritionala. Si cand eu si ea avem foarte mare grija de sanatatea si conditia noastra fizica, si ne-am informat cum se mananca sanatos, nu ne vom lasa copiii sa manance altfel si nici nu poti impune bonei sau menajerei sa faca vreun trainning de alimentatie sanatoasa, zici merci daca e o dna calma, si capabila sa stea cu cei mici, sa-i supravegheze.
            Menajera ai, dar iti vine o data pe saptamana, si intre timp tot mai speli si tu o farfurie, sau stergi un praf sau dezinfectezi o chiuveta, oricat ai fi de carierista, asta daca tii la igiena, dar dupa cum vad cred ca nu prea. Chiar daca a mea sotie nu le face pe toate de la a la z, recunosc ca barbat ca face mult mai multe pentru casa noastra decat mine, si cand nu pot sa o ajut, sa imparta cu mine anuite activitati, incerc macar sa o apreciez. Si doarme, chiar daca isi strica parul. Pentru ca oricu se coafeaza dimineata din nou in 15 minute.
            Simt nevoia acum sa multumesc lui Dzeu ca n-am dat de astfel de specimene si am o sotie capabila si deosebita.

            Hot debate. What do you think? Thumb up 6 Thumb down 3
  6. MCL / 27 March 2015 16:01

    Rezistența minimă e și una de sorginte mioritică. Îmi va fi mereu greu să accept că nenea acela se pregătea să moară înainte de a fi atacat, și chiar fără să riposetze (oi crăpa eu, dar nici nenorociții ăștia nu scapă fără un cuțit în ficați sau un ciomag în cap, cum probabil ar fi făcut ungureanul), iar singura lui prietenă era oaia, pe care a și rugat-o, de altfel, să-l ajute cu o înmormântare și relatarea evenimentelor către măicuța bătrână. La noi, e vorba și de o înfrățire păguboasă cu codrul, printre altele, așa că mai e mult până să ne putem plasa la un anumit nivel, if ever, și asta indiferent de câtă evoluție sau involuție sau sfârcuri aducem în discuție. În rest, domnul Cucu are condei. Și e și simpatic în sinceritatea dânsului.

    Thumb up 3 Thumb down 3
    Reply
  7. dana / 27 March 2015 14:21

    Intre o hiperevolutie si o involutie , cred ca trebuie gasit un echilibru, fara a ne pierde pe noi si menirea noastra. Totusi femeile sunt mult prea critice si sarguincioase cu ele insele, iar barbatii mult prea indulgenti cu sine. Nu mai merge in era asta teoria rezistentei minime. E nevoie sa va up-datati dragii nostri,.

    Hot debate. What do you think? Thumb up 9 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro