Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Despre neiubire, validare și alte tulburări, pe Facebook

17 November 2019

Facebook-ul este infinit! Până la el, ne știau doar apropiații cu bunele și cu bubele noastre. Acum ne știe toată lumea! Și parcă dorința de expunere crește direct proporțional cu procentul în care ești alterat pe ici pe colo, prin părțile esențiale cum ar fi sănătatea emoțională, uneori și cea mintală. Ceea ce se explică întrucâtva ca având aceeași sursă: dacă mămițica proprie nu te-a văzut când erai un țânc (poate) simpatic, ai crescut găunos, cu niște lipsuri și frustrări care au ros din tine, ai învelit și spoit putregaiul cum ai putut și acum arăți întregii lumi, poleiala, crezi tu.

Mi se par fascinanți cei care își dau like la pozele proprii! Știu pe cineva care își dă like la absolut toate pozele și din când în când mai pune selfie-uri cu el și câte o jumătate de domnișoară decupată într-o margine. Câteodată mai pozează și expune dosuri de femei anonime, întâlnite în deplasările cotidiene, dar asta deja cred că ține de altă tulburare, cu altă schemă de tratament. Revenind la tema noastră, probabil că se și pupă în oglindă, pe obrăjori, de drag ce-i este de el!

Aaa, ia uite ce mișto sunt în poza asta! Ce înalt! Și ce puteeernic! Și pac! Autolike.

-Dar și aici, călare pe cămilă! Ce prezență! Câtă siguranță! Autolike!

-Aici sunt cool și port și ceasul ăla scump! Like! Autolike.

Și nu, nu este vorba (doar) de prostie! Știu oameni cu diplome și specializări de studii superioare care-și aplică autolike-ul cu religiozitate. Deci n-are legătură.

Apoi mai sunt și cei care au o dorință exagerată de a se promova drept atoateștiutori, desăvârșiți, perfecți chiar în singularitatea lor, care s-au prins că autolike-ul le dă de gol narcisismul și atunci ni le cerșesc pe ale noastre. Să-i vedem! Să-i apreciem! Și în niciun caz să nu scrolăm mai departe fără să ne depunem like-ul, pătrunși de valoarea ce ni se arată în fața ochilor, prin generozitatea autorului.

Se produc ostentativ în online. Mustesc a nevoie disperată de a atrage atenția, de a conduce, de a influența, de a fi. De a fi mai cu moț decât ceilalți. Vizionar, bonom, implicat, recunoscut și, în general, mai bun decât noi toți la un loc. Asta în cazul fericit în care personajul are mansarda echipată! Pentru că, la polul opus, sunt cei care, neavând altceva de arătat, ne arată doar prostia, în forma ei cea mai crudă. Și ne-o arată des, să nu care cumva să-i uităm! La categoria asta se disting mai ales autorii de live-uri. Știti voi! Exact alea în care actorul principal nu face și nu spune nimic special. Gen, soarbe zgomotos o cafea sau stă la coadă la Mega și se scarpină în ureche. Cu cheia de la BMW! El doar este și atât! Valoarea este implicită! Și noi trebuie să fim pătrunși de ea!

Doamne! Câtă neiubire or fi adunat în viața asta! Câtă invizibilitate în ochii cui ar fi trebuit să-i vadă! De câtă suferință o fi fost nevoie ca să-și cocoșeze și buboșească sufletul în halul ăsta?

Într-un episod viitor, despre cei care salută conștiincios în fiecare dimineață și seară, pe messenger, cu cafele și flori virtuale însoțite de urări de bine și continuă s-o facă deși nu le răspunde nimeni niciodată, că te și întrebi dacă nu cumva sunt spam-uri sau alți carcalaci d-ăștia virtuali. Și neapărat despre cei care se desprietenesc de tine dacă le refuzi invitațiile la cafele, plimbări, chat sau alte alea din zona de matrimoniale.

PS: exact acum când scriu, un domn necunoscut, pe care nu l-am încurajat vreodată în elanul romantic, îmi scrie că mă adoră și-mi trimite și o poză. S-o deschid??!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Salutări de la Gretchen! Cum care Gretchen?

Cititoarea (falsă poveste de Crăciun)

Iubirea este un cerc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro