Distanțare socială în vreme de molimă

29 March 2021

Parcă cel mai mult pe lumea asta urăsc situațiile absurde. Și-mi mai displac oamenii cu viziune limitată. De ce tocmai acum m-am hotărât să vă mărturisesc asta? Dacă aveți puțină răbdare, vă povestesc.

Trec peste faptul că, de mai bine de un an, numai normală nu mai e viața pe care o ducem, cu toții. Eu însă încerc să trăiesc atât cât e omenește posibil de firesc în această perioadă ciudată a pandemiei. Deși unele prietene mă mai privesc uneori pieziș și insinuează că sunt cam relaxată în ceea ce privește Covidul. Eu vă spun drept, chiar relaxată nu-s. Nici nu mi-e firea. Dar nici câte două măști, suprapuse, n-o să-mi pun. Și da, am curajul să mai iau trenul câteodată, să merg să-mi văd familia. Mai ales că trenurile nu mai sunt așa de pline ca altădată. Călătorii acum privesc îngândurați pe geam, nu mai vorbesc deloc între ei. Măștile le țin regulamentar, deasupra nasului, oricât de lung le-ar fi drumul.

Merg așa, nestingherită, vreo trei ore bune în care, slavă Domnului, nu s-a defectat locomotiva, să rămân în câmp vreo două ore, așa cum a pățit soră-mea în ultimele ei două călătorii cu același tren. Am avut timp să termin de citit o carte cu povestiri tare simpatice, a lui Neagu Djuvara. Carte cumpărată, pe fugă, chiar din gară. Ce bine că s-au redeschis librăriile! Sau… că nu s-au închis iarăși.

După o scurtă oprire a trenului, în timp ce-mi arunc și eu privirea pe fereastră, ca ceilalți călători, constatând cu bucurie că au înverzit câmpiile, iar pomii sunt toți în floare, aproape că nu bag de seamă că lângă scaunul pe care eram așezată, se proțăpise o femeie de curând trecută de vârsta a doua, care mă privea dojenitor:

– Aveți loc aici?

– Da, răspund relaxată, deși nu mi-e firea, așa cum v-am mai spus.

– Aveți locul 54?

– 56.

Mă privește triumfătoare:

– Stați pe locul meu!

Privesc vagonul: destul de gol, cum e și firesc, pe timp de pandemie. Chiar lângă mine sunt patru locuri complet libere. Și încă patru. Și alte două… O rog așadar respectuos ca, dacă nu e cu supărare, să se așeze dumneaei acolo. N-are deloc bagaj. Doar o poșetă pe umăr.

– Nu. Eu vreau să stau aici!

Nefiind o persoană conflictuală, îmi iau eu troller-ul, rucsacul și încă o plasă, pe care mama avusese grijă să mi-o înmâneze chiar când să ies pe ușă, în care îmi pusese un pachet, ca în studenție. Și mă mut, cu toate sarsanalele.

Între timp mă sună o prietenă, iar eu, încă ușor iritată, îi povestesc „pățania”: cum că o doamnă ținuse morțiș să stea pe scaunul de lângă mine, când vagonul era aproape gol. Halal distanțare socială în vreme de molimă!

– Eu n-am vrut să stau lângă dumneavoastră! Vreau doar să stau pe locul meu! îmi strigă călătoarea, de acum la distanță de câteva scaune (goale), cu o ușoară satisfacție în voce.

De parcă bănuiala mea fusese că femeia mă îndrăgise așa de tare, într-o clipită, încât nu mai voise să se dezlipească de mine până la București! Iar ea voia să se asigure că eu am înțeles corect situația.

Rămân fără cuvinte. Ca anul trecut când, chiar în ultima zi a stării de urgență, mă oprește un polițist local, mai-mai să-mi dea amendă. Eu scot declarația, relaxată, deși v-am tot spus că nu-mi stă în fire să fiu așa.

– Ha! Activitate fizică ziceți? Și de ce nu alergați?

Eu încec să-mi păstrez calmul:

– Sunt în recuperare, după o operație de menisc.

– Dar totuși, parcă prea mergeți agale…

Mă rog, nu iau amendă.

Azi însă urmează să ajung în București la exact 20:07, dacă trenul nu are întârziere. Soră-mea mi-a dat o declarație în care intervalul orar permis pentru deplasări, în condiții speciale, era 22:00-05:00. Asta până azi. Iar eu n-am avut unde să-mi printez o altă declarație. Am modificat deci cu pixul: 20:00. Uber-ul, probabil, o să fie de 3-4 ori mai scump. Sper totuși să nu mă oprească poliția. Că, și eu, în ce situații – limită mă pun… 🙂

Ramona

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Noi și Ei (II) – ”Altfel” nu înseamnă ”fix așa, da’ invers”

Lucruri care sunt diferite în Europa față de SUA

Țara în care te trezești dimneață și afli că au mai ars niște oameni în spital

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro