Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Doamnele nu sunt așa

1 May 2018

Ohara DonovetskyDoamnelor, frumoaselor, vă rog eu frumos să-mi spuneți, nu-i așa că sunteți gentile când mergeți la cumpărături? Că nu vă mai grăbiți, că nu izbiți…, că nu sunteți încruntate și nici nervoase…? Tare îmi doresc să fie așa…  Sunteți destinse, zâmbitoare, doar faceți ceva ce vă place, nu?

Pe mine mă deconcertează grozav – și cred că și pe dumneavoastră – să văd cum cad umerașe sau haine de pe umerașe, după verificarea sumară sau exigentă sau cum vreți. Nu înțeleg de ce văd doamne care sunt grăbite să ajungă la o piesă vestimentară sau la alta. Sau care sunt nerăbdătoare sau stângace. Doamnele nu sunt așa.

Doamnele sunt calme. Nu se grăbesc. Nu oftează ostentativ.

Doamnele nu se uită urât. Nu fac gesturi largi. Nu vorbesc tare.

Nu văd de ce ar întinde mâna aprig prin dreptul ochilor altcuiva (ai unei alte doamne) ca să ajungă la un anumit articol care, oricum, așteaptă, săracul, că nu are încotro, și dacă nu, asta e, o mai fi altul…  Nu e un capăt de țară.

Nu înțeleg nici de ce, pe trepte sau la intrarea într-un magazin, (unele) doamne se grăbesc cu un pas să intre înaintea celei care e cumva tot acolo… Știuuuu, vrem să fim primele, premiante mereu, puternice și dominatoare… Dar de ce acum și aici? Suntem la shopping, asta presupune relaxare, e chiar terapie după anumite voci, copilul e în siguranță, casa e curată, serviciul e în regulă, vremea vremuiește în legea ei. Noi, ei bine, noi am furat ceva timp și vrem să îl petrecem plăcut. Nu avem de ce și mai ales cui să dovedim că suntem tari, că suntem super. Nu avem nimic de demonstrat. Cel puțin, nu aici.

Aici, la cumpărături, ar trebui să fie un fel de Disneyland al nostru sau un funfair, un fel de insulă paradisiacă, un fel de…, name it. Suntem între noi. Suntem tari și suntem super, oricum. Nu ar fi drăguț să ne și zâmbim? Sau, mă rog, dacă nu cer prea mult, nu ar fi bine să încercăm să nu ne facem viața grea? Noi între noi? Să nu ne lovim cu coșul, cu geanta, cu spatele? Eu cred că asta se întâmplă numai când uităm că suntem bine în pielea noastră.

sales

În momentele astea, mie mi se pare că uităm regulile jocului, uităm că suntem cool…, dar mă și întreb (deplasat și anacronic, recunosc) ce ar zice Coco Chanel, huh? Atunci eu mă dau un pas înapoi, ies din joc, nu-mi mai place. Încerc să îmi amintesc din răsputeri cum e să fii destins și să te bucuri, ceva gen „I thing to myself it’s a wonderful world…” sau „Girls just want to have fun!”. M-aș mulțumi și cu „Lăsați femeile să facă ce vor”, îmi place teribil ideea, dar m-ar bucura dacă, în loc să facem un fel de wrestling închipuit și mut, am dansa silențios împreună. Hai, uite, în regulă, dacă vrem neapărat să fie și puțină competiție, vă propun să fie ca la un joc. De șah. Să ne mișcăm pe rând, avansând strategic, dar politicos. Biiine, ok, nu de șah. Dar să fie un joc, vreți?

…și pentru că veni vorba de insula noastră de vremelnică fericire, nu vă fascinează bărbații aflați cu doamnele la cumpărături? Cum stau ei cuminți, politicoși, abstrași și anonimi pe sofalele din magazine, jucându-se preocupat cu telefoanele? E delicios… Eu sunt așa impresionată încât mă opresc, îi contemplu îndelung, mă apucă tandrețea, uit ce făceam și așaaa îmi vine să mă duc la ei și să le propun să ne uităm împreună la desene…, n-aveți idee!

Pe Ohara o găsiți întreagă aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dă-mi o femeie vie în seara asta

Fotografia și citatul zilei – „Ce bizari suntem noi, muritorii!”

„Copiii nu sunt cărți de colorat. Nu trebuie să-i umpli cu culorile tale preferate”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,765 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro