E complicat

6 February 2018

lila 1România, Bucureşti, 2012

Malcolm a preluat conducerea filialei din România la începutul verii. Nici nu a avut timp să-şi cunoască directorii, în mai puţin de două săptămâni aproape toţi au dispărut în concedii. Au lăsat în urmă doar o singură secretară, a lui, doi contabili, pensionari, part-timer-i, toţi şefii de secţii şi majoritatea angajaţilor. Era un norocos, toate se aranjaseră exact aşa cum îşi dorise, fără să mişte o sprânceană. A putut să-şi petreacă zilele liniştit, printre muncitori, ascultându-le ideile, fără rezerve, fără circumspecţie.

După o săptămână, în care reuşise să împrospăteze puţin apartamentul de serviciu, a adus-o şi pe Ciel, propria jumătate. Erau căsătoriţi de aproape zece ani, şi la fel de fericiţi. Lăsaseră mare parte din prieteni în Amsterdam, dar fostul manager, cel pe care-l înlocuise, îl întâlnise la jumătatea drumului, la Viena, îi prezentase situaţia, în amănunt şi nu-şi ascunsese părerea de rău că părăsea o ţară atât de frumoasă, cu oameni calzi, dar era politica firmei, a tuturor firmelor, de fapt, de a roti conducerile filialelor, pentru a schimba perspectivele, pentru a aduce în prim plan idei noi, experienţă cu alte obiceiuri. În afaceri nu e loc pentru plictiseală. Malcolm avea deja câteva idei, îi încolţiseră în drum spre Bucureşti. Venise cu maşina, peisajul îi crease bună dispoziţie, iar opririle în orăşelele mici îl entuziasmară. Nu era totul perfect, dar unde era? Oamenii erau vorbăreţi şi nu se fereau de glume, începu să spere.

cuplu desen

sursă foto: pinterest

După câteva zile în Bucureşti, o sună pe Ciel, bine dispus, petrecură două ore la telefon, el vorbind fără întrerupere, fericit. Îşi făcuse deja prieteni. Ciel se molipsi de optimism şi ateriză pe Otopeni gata pentru noua lor aventură. Un weekend cu ploaie caldă, subţiratică, nehotărâtă dacă să stea sau să plece…

O alta şi-ar fi mimat bucuria, dar Ciel se ataşă de oraş, chiar şi în zilele cu căldură seacă, iute, măturată pe asfalt. Marea era aproape. Cu ajutorul noilor prieteni, găsiră o plajă puţin frecventată, sălbatică, unde îşi petreceau majoritatea weekend-urilor. Împreună, retraşi din zgomot. Amicii credeau că acesta era secretul fericirii lor. În timpul săptămânii, respirau în grupuri vesele, frecventau restaurante la modă, cluburi, dar păstrau ieşirile lungi, leneşe, pentru tăcerile lor personale. După câteva luni, se simţeau ca acasă. Prietenii români le făcuseră tranziţia nu doar uşoară, ci de-a dreptul insesizabilă. Un singur păcat aveau oamenii ăştia frumoşi, toţi erau interesaţi de viaţa celorlalţi. Deşi se autoironizau, continuau să pună întrebări, să caute singuri răspunsuri. Se obişnuiră să pozeze, ba îşi făcură o strategie.

Ciel se apropiase în special de Steliana, proprietară a unui lanţ de buticuri şi a unei case de creaţie. Intrase în unul dintre buticuri, atrasă de o fustă din vitrină, şi se trezi rezonând cu părerile proprietăresei. Steliana nu pierdu timpul, ci îi propuse să fie imaginea firmei, măcar pentru un sezon. Îşi vedea deja creaţiile puse în valoare de trupul zvelt, dar bine conturat, al lui Ciel. Chiar dacă o refuză, Ciel fu cucerită de talentul Stelianei, de eleganţa ei şi de sinceritate. Până la prietenie, n-a mai fost loc decât de o luare la braţ, un mănunchi de poveşti şi o cafea.

Steliana nu era căsătorită, dar era parte a unei relaţii stabile, veche de mai bine de cinci ani. Malcolm şi Iulian s-au dovedit la fel de compatibili, serile – memorabile. În curând, cercul lor de prieteni s-a lărgit considerabil, erau locuri de văzut, lucruri de învăţat despre oamenii de aici, se simţeau iar tineri, era greu să refuzi sumedenie de invitaţii. Românilor le plăcea să petreacă, să se întâlnească cu prietenii, găsind invariabil motive. Uneori le era teamă că se ataşaseră prea mult de oamenii de aici, iar ei… în câţiva ani aveau să plece, într-un alt punct de pe glob, cu valize pline de regrete.

Steliana a fost prima care a încercat s-o avertizeze pe Ciel în legătură cu Malcolm, dar ea a trecut, cu inocenţă, peste momentul jenant. Deşi nedumerită, Steliana a renunţat. Nu voia să-i provoace suferinţă, Malcolm avea o aventură. Îl văzuse cu o altă femeie, într-un restaurant retras, pe una din străduţele înguste care stăteau pitite la spatele unuia din buticuri. Malcolm şi femeia păreau apropiaţi, intimi. Steliana suferea ca şi cum ar fi fost vorba de Iulian. Malcolm şi Ciel păreau atât de fericiţi, îi invidiase, începuse să creadă cu toată inima în iubire, în fericire. Ciel refuza realitatea, poate îl iubea prea mult… Nu putea înţelege, totuşi, cum o femeia atât de frumoasă şi inteligentă, precum Ciel, putea trece aşa uşor peste infidelităţile partenerului. Şi nu era vorba de bani, Ciel câştiga şi ea foarte bine. Dar occidentalii ăştia erau mai aeraţi decât ei, românii, nu aveau sânge fierbinte, latin, ca al lor, poate nu erau atât de predispuşi la gelozii şi pierderea raţiunii. Nu că româncele ar fi divorţat cu toatele doar pentru un pas greşit, dar ar fi făcut scandal, s-ar fi plâns, l-ar fi pedepsit pe nemernic. Ciel zâmbea calm, cu privirea senină. Nu credea o iotă. Renunţă definitiv, când îl prinse pe Malcolm sorbind-o din ochi, la o petrecere, poate ăsta era thrill-ul care le înteţea focul pasiunii! Chiar dacă primise câteva anonime, Ciel le aruncase pe toate la coş. Nedesfăcute.

După aproape un an, Malcolm îşi pierdu viaţa într-un accident de maşină. Stelianei îi păru bine că nu insistase. Ciel se întoarse în Olanda, răpusă de durere. Se retrăsese în sânul familiei, cu o astfel de dragoste pe suflet avea nevoie de răbdarea timpului şi înţelegere. Prietenii români rememorară o vreme întâmplările fericite, după care uitarea îşi luă ofranda.

Marea Britanie, Londra, 2018

Steliana şi Iulian tocmai încheiaseră o ultimă zi de incursiuni şi întâlniri de afaceri. Luaseră masa la restaurantul hotelului, iar acum gustau din agitata viaţă de noapte londoneză. După câteva cocktail-uri exotice, se lăsară ademeniţi de dans. Aproape că-l trecu cu vederea. Ciel avea un frate geamăn! Rămase cu privirea pironită pe bărbat. Se gândise să-l avertizeze şi pe Iulian, dar renunţă, ar fi atras atenţia. Poate era doar o coincidenţă şi, confruntând bărbatul, ar fi putut fi luaţi drept idioţi. Dar karma nopţii avea alte planuri. Bărbatul se întoarse brusc şi, zâmbind larg, exact ca Ciel, o strigă pe nume:

– Steliana!

Era Ciel. Ce surpriză!

Ciel se recăsătorise. În România fusese nevoit să-şi ascundă identitatea, legile şi mentalităţile le-ar fi creat durere şi dificultăţi.

– Dar aventurile lui Malcolm? Ştiai de ele, nu-i aşa?

– Malcolm nu m-a înşelat niciodată. Unii prieteni începuseră să simtă ceva, a trebuit să creăm o diversiune, să ne protejăm.

– Dar actele? Aţi falsificat actele? Aţi fi putut fi în mare încurcătură, dacă aţi fi fost depistaţi!

– Nu a fost nevoie decât de o eleganţă ambiguă, care să răspundă tuturor cerinţelor, în situaţiile în care era imperativ să mă legitimez. În Olanda, Ciel e un nume comun şi printre femei, şi printre bărbaţi. Înseamnă „cel/cea din rai”. Îngerii nu au un sex bine definit.

– De-aia ai dispărut după ce a murit Malcolm?

– Da, fără el viaţa mea acolo nu ar fi fost comodă. Malcolm a fost dragostea vieţii mele, dar mi-e greu singur, m-am recăsătorit. Chiar dacă nu am putut fi noi înşine, în România am fost fericiţi.

– Te-ai întoarce?

– Poate …

– Poate într-o zi ne vom schimba mentalităţile. Mi-ar plăcea să ne vizitezi.

– Ceva din Malcolm încă trăieşte acolo… şi în mine… poate că într-o zi am să mă întorc.

Pe Liliana o găsiţi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Despărțirea, o simplă separare de corpuri? Greșit, domnule Marin Preda!

Tu ce ai căutat?

I-am lăsat pe alții să ne învețe cum să iubim

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
497 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro