Dintre toate femeile de care s-a îndrăgostit Picasso, şi nu au fost deloc puţine, despre una se ştie că l-a iubit nebunește: Marie-Thérèse Walter. Mai tânără decât el cu 30 de ani, franţuzoaica ascultătoare şi cuminte i-a împlinit artistului toate fanteziile sexuale, a jucat rolul fetiţei dominate, neavând nimic împotrivă să fie ţinută în umbră, ca amantă, aproape un deceniu. Iar dintr-o relaţie atât de intensă s-au născut nu doar un copil, ci şi zeci de tablouri în care Marie este deopotrivă întruchiparea inocenţei şi a erotismului. A fost atât de halucinant legată de artistul care i-a influenţat întreaga viaţă încât, la patru ani de la moartea lui, s-a sinucis.
Viaţa amoroasă a lui Picasso ne-ar face chiar şi azi să roşim. Dincolo de talentul artistic sau poate mergând mână în mână cu el, spaniolul a iubit sau doar a trăit cu o mulţime de femei, majoritatea mult mai tinere decât el. Nu degeaba spunea curatorul unei expoziţii de-ale sale că, atunci când inspiraţia părea să-l părăsească, se „folosea” de fiorii unei noi relaţii pentru a o ademeni din nou. La fel s-a întâmplat şi cu Marie-Thérèse, despre care artistul a spus mai târziu că i-a salvat viaţa, inspirându-l să iasă din cercul vicios al cubismului.
Citiți și Femeia care s-a sinucis la moartea lui Modigliani
Când a cunoscut-o, în ianuarie 1927, era însurat cu Olga Khokhlova, balerină în trupa lui Sergei Diaghilev. După naşterea fiului lor, Paulo, relaţia s-a răcit, iar Marie, cu părul ei blond şi formele voluptoase de Lolita, a fost ca un răsărit de soare. Franţuzoaica nu-l cunoştea şi nu ştia nimic despre pictură când, la ieşirea din Galeriile Lafayette, de unde îşi cumpărase un guleraş Peter Pan, un bărbat a venit şi s-a prezentat: „sunt Picasso. Ai un chip foarte interesant, mi-ar plăcea să îţi fac un portret. Noi doi vom face lucruri mari împreună”. După nici o săptămână, ajungea în patul lui. A susţinut însă ani în şir că nu s-a întâmplat nimic între ei până la majorat, deşi tot ea a spus: „nu-i puteai rezista lui Picasso. Nici o femeie n-ar fi putut”.
Cum Olga era într-o stare mentală şubredă, e de înţeles până la un punct de ce Picasso şi-a ascuns amanta de ochii rusoaicei. A făcut-o însă atât de bine încât, timp de aproape 8 ani, nimeni nu a aflat de Marie, cu toate că Picasso lipsea de acasă ore sau zile întregi pentru a se întâlni cu iubita lui şi, în absenţa Olgăi, o aducea în casa lor de vacanţă.
Dacă Olga ar fi fost atentă la ce picta soțul ei, şi-ar fi dat probabil seama că Marie era reprezentată în tablourile lui în forme tot mai explicite pe an ce trecea. Dacă la începutul relaţiei apărea doar simbolic, sub forma unei chitare, a iniţialelor amândurora împletite aproape indescifrabil sau a guleraşului Peter Pan care le-a prilejuit întâlnirea, în tabloul „Visul”, pictat în 1932, Picasso stiliza un falus pe chipul visător al lui Marie.
Dincolo de „topografia dorinţei”, aşa cum a numit un biograf reflexia în artă a relaţiei lor, şi perioadele dificile prin care treceau îl influenţau pe artist. Pe când Pablo împlinea 50 de ani, Marie, o iubitoare de sporturi extreme, a căzut din caiac la o competiţie sportivă. Muşcată de şobolani, care i-au transmis o infecţie în urma căreia a rămas fără păr, a fost îngrijită ca un copil de iubitul ei şi înfăţişată în tablouri sub forma unor nimfe marine ţinute în braţe de un bărbat.
În ajunul Crăciunului anului 1934, Marie l-a anunţat că este însărcinată. „Mâine intentez divorţ!” i-ar fi spus Picasso, lucru care nu s-a întâmplat însă niciodată, pentru că jumătate din avere i-ar fi revenit Olgăi, iar el nu voia să facă acest compromis. Când a aflat, în cele din urmă, de Marie, Olga a fost cea care a intentat divorţul, dar i-a rămas soţie în acte până la sfârşitul vieţii. Picasso a fost foarte grijuliu pentru o vreme ca tată al Mayei (botezată Maria de la Concepcion după sora lui, moartă la doar 7 ani). Gătea, spăla şi o înconjura cu dragoste, iar toată viaţa a ţinut la capul patului o fotografie cu micuţa făcând primii paşi.
Dar, pe când Maya avea doar două luni, Pablo a cunoscut o altă femeie, pe Dora Maar, o fotografă suprarealistă pe jumătate franţuzoaică, pe jumătate iugoslavă, care îi fusese amantă scriitorului Georges Bataille. A fost atras de personalitatea ei neobişnuită şi de cicatricile de pe degete, pe care şi le făcuse jucând un joc cu cuţitul care degenerase în auto-mutilare. Ea şi Marie au devenit două figuri antitetice în tablouri: prima – femeia întunecată şi plânsă, iar Marie tânăra cu păr blond, întruchipare a serenităţii. Amândouă sunt reprezentate în “Guernica”, una dintre cele mai faimoase picturi ale lui Picasso, pe care Dora a fotografiat-o etapă cu etapă, stând alături de pictor.
Inevitabil, întâlnirea dintre cele două femei s-a transformat într-o păruială în toată regula, despre care Picasso i-a povestit ani mai târziu “succesoarei” Dorei, Françoise Gilot: “La un moment dat, Marie s-a întors la mine şi mi-a spus: Hotărăşte-te. Care dintre noi două pleacă? Eu le-am spus să îşi rezolve singure problema. Aşa că au început să se bată. E una dintre amintirile mele preferate”.
În timpul războiului, relaţia dintre Pablo şi Marie s-a răcit şi mai mult. El şi Dora au locuit în Paris, în timp ce Marie şi Maya s-au mutat în Royan. După ce apele s-au liniştit, Pablo a continuat să o viziteze pe Marie, “felia lui de pepene galben”, aşa cum o numea, şi să o susţină financiar. Cei doi şi-au trimis scrisori de dragoste timp de încă zece ani şi chiar mai mult, lucru pe care Maya îl găsea la vremea aceea dezgustător şi de neînţeles. Ca dovadă că dragostea lor era mai presus de raţiune, când Olga a murit de cancer, în 1955, Picasso a sunat-o pe Marie şi a cerut-o de soţie. L-a refuzat, dar a rămas puternic marcată de amintirea relaţiei şi apropiată de familia lui. În 1973, când Picasso a murit, nepotul lui, Pablito, s-a sinucis înghiţind clor, pentru că nu a fost lăsat să participe la ceremonie. Marie a fost cea care a trimis la casa acestuia un elicopter al Salvării şi a plătit toate intervenţiile care au urmat.
La patru ani de la moartea lui Picasso și jumătate de secol după întâlnirea lor, “femeia supusă, împlinirea absolută a sexualităţii, muza şi victima lui”, Marie Thérèse, şi-a luat viaţa. „Tata i-a scris cu doar câteva zile înainte să moară” spunea Maya într-un interviu. „Poate că dragostea lor a fost de neînţeles, dar a fost o dragoste nebună, crudă, imensă, minunată şi tandră care a durat toată viaţa, pentru amândoi”.
Poate…
Citiţi şi
Mesaj pentru prietenii și cunoscuții tăi de la… scumpa ta amantă
Nu e deloc roz să fii soție înșelată…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
