— Fă-mă să înțeleg Ezechiel, nu vrei să mai cobori pe Pământ fiindcă nu ți-a plăcut ultima viață?
— Doamne, știi că nu îți refuz nimic și voința Ta este poruncă pentru mine, dar de-abia am scăpat de chinul ultimei vieți. Copil abandonat și neiubit, prea bun și blând pentru oamenii pe care i-am întâlnit, știi bine, m-am apucat de băutură. Părăsit de soție și copii am avut curaj să-mi pun capăt zilelor cu o supradoză de somnifere. Aveam sufletul praf.
— Of, sigur că știu prin ce ai trecut, de aceea, ți-am promis, la prima plecare îți dau dreptul să îți alegi părinții, și mai mult, să renunți la ei înainte să te naști, dacă simți că e ceva în neregulă.
— Doamne, ajută-mi să aleg inspirat.
— Fiindcă îmi ești simpatic, am o propunere pentru tine. Este o femeie foarte credincioasă care mă roagă zilnic, și dimineața și seara, ține posturile, este la fiecare sărbătoare la biserică, are sufletul curat, este cinstită. Vrea să o ajut să dea naștere unui băiat. Are o fetiță, dar soțul ei, un mare afacerist își dorește un moștenitor.Vrea un băiat și pace.
— Sună bine, Doamne. O familie care să mă dorească, și cu posibilități. Parcă m-ai pus pe
gânduri.
— Este o oportunitate pentru tine, Ezechiel, cred că de data aceasta îți va fi bine.
— Doamne, mă încred în alegerea Ta. Dar te rog nu-Ți lua cuvântul înapoi, dă-mi posibilitatea să mă întorc la Tine, dacă simt că e ceva nelalocul lui în familia aceasta.
— Doar ți-am promis, știi că mă țin de cuvânt.
— Facă-se Voia Ta, Doamne!
— Bravo, Ezechiel, uite așa îi dau și eu un semn bun femeii acesteia.
— Mulțumesc, Doamne.
— Va fi bine, Ezechiel, știi și tu că nu poți sta la nesfârșit în plictiseala asta, spuse Dumnezeu și îi făcu cu ochiul.
©Nino Chakvetadze
*
De când aflase că este însărcinată, Anei îi revenise pofta de viață. Râdea din nimic împreună cu Ami, fetița ei adorată de zece anișori, glumea mereu, intra mai des decât înainte la bucătărie, acolo unde era domeniul lui tanti Nuți, menajera și bucătăreasa familiei lor. Fiindcă Bogdan așa a vrut de când s-au căsătorit, să o păstreze pe tanti Nuți, doar nu și-a luat nevastă să o facă gospodină. Nu a lăsat-o nici la serviciu. E drept, la un an după căsătorie a apărut Ami și Ana și-a dorit să se dedice întru totul creșterii și educației fetiței lor.
De vreo doi ani, de când fetița crescuse și nu mai era atât de legată de ea, Ana începuse să își dorească să se ducă la lucru, să facă ceva. Nu avea nevoie de bani, cardul ei era lunar alimentat de Bogdan cu o sumă cu multe zerouri, de câțiva ani buni începuse chiar să investească banii din cont. Avea nevoie de un program, de o rutină, avea nevoie să se simtă utilă, să ducă la bun sfârșit o activitate, să aibă un obiectiv.
— Iubito, cum să te duci tu la serviciu? Ce știi tu să faci? Când te mai ocupi de fetiță? N-ai să poți să stai opt ore la birou, muncesc eu destul și avem bani pentru încă cinci generații de acum încolo erau doar câteva din explicațiile lui Bogdan, care îi închidea gura cu un sărut și un cadou, de cele mai multe ori o bijuterie sau o excursie prin vreo țară exotică.
Bogdan o ținea ca pe o prințesă, voia ca ea să arate perfect la brațul lui, să știe ce să spună și când să spună, să facă conversație cu partenerii de afaceri și cu soțiile lor. Uneori îi atrăgea atenția dacă cobora nearanjată dimineața la micul dejun sau dacă, după sărbătorile de iarnă, lua puțin în greutate, îi sugera să se ducă la sală, că vine imediat vara, terasele și piscina. Cu timpul învățase cum îi plăcea lui Bogdan să arate, cum să se îmbrace, ce să spună, când să tacă, cum să îl relaxeze atunci când pierduse vreun contract important. Făcea totul pentru ca Bogdan să fie mulțumit și mândru de ea și de fetița lor. Cu toate acestea, Bogdan își dorea un fiu. Simțea că un moștenitor i-ar da siguranța continuității afacerii.
Ana nu mai rămăsese însărcinată după naștere. În ultimii ani consultase și câțiva medici,
făcuse toate analizele, totul era perfect, dar…nimic. Era o persoană credincioasă și se ruga mereu să fie binecuvântați cu un băiețel. După trei ani de încercări și așteptări, în această primăvară cele două liniuțe de pe testul de sarcină i-au readus zâmbetul pe buze, liniștea în suflet și bucuria în privire. Parcă viața ei căpătase un nou sens. Ami era și ea extrem de fericită. Iar când au aflat că va fi un băiețel, chiar și Bogdan a părut mai destins decât era de obicei.
Astăzi, de când s-au trezit, și-au propus să stea toată ziua de duminică la piscină. Ami terminase cursurile de înot și era fericită să îi arate lui tati ce bine a învățat să înoate. Ana băgase la cuptor o tartă cu caise care emana un miros apetisant în bucătărie. Și pentru prânz vor comanda pizza. Ami sărea chiuind. Ana citea la umbră, pe șezlong. Bogdan o urmărea pe Ami, făceau întrecere, se zbenguiau și râdeau non stop.
Deodată, Ami veni spre Ana:
— Mama, mama, vreau o înghețată, te rog, te rog.
— Imediat, iubita. De vanilie sau ciocolată?
— Vreau și vanilie și ciocolată.
— Mai mănânci tu pizza la prânz?
— Pizza mănânc la orice oră din zi sau din noapte, mami.
— Ok, Ami, promiți?
— Promit, mami.
— Stai, te rog, cuminte pe șezlong să te usuci până aduc înghețata. Bogdan tu vrei înghe?
— Cred ca vreau o bere după ce fac zece ture de piscină, spuse și își băgă capul sub apă.
Ana se întoarse din bucătărie cu cupa de cristal, care se aburise de la înghețată. Ca să o
surprindă, îi pusese topping de caramel. Ami nu o văzu pe Ana fiindcă, nesupravegeată, luase telefonul lui Bogdan de pe masă căutând prin el să mai facă un joc până venea înghețata. Ami deschisese whatsapp-ul care bipăia întruna, fiind pusă în fața unei conversații din care nu prea înțelegea mare lucru. Amuzată, îi întinse Anei telefonul:
— Uite, mami, ce scrie!
Ana îi dădu înghețata și își aruncă ochii pe mesaje. Câteva rânduri și i-a fost suficient să
înțeleagă: iubi, mi-e dor de tine, și mie iubire, te aștept repede, doar pe tine.
Scârbită, puse telefonul pe masă și simți cum o amețeală puternică o face să i se încețoșeze privirea. Ami cânta și mânca din înghețată. Bogdan înota numărând turele. Timpul se oprise în loc. Era debusolată. Nu știa cum să reacționeze. Voia să facă ceva. Dacă ar fi deschis gura ar fi urlat. Își impuse să tacă și să se controleze. Nu voia să facă o scenă de față cu Ami, acum. Oare așa trebuia să fie viața ei? Mereu să se controleze. Să gestioneze cât mai diplomatic cu putință toate situațiile care apăreau ca Bogdan să fie fericit. Ceea ce îi făcuse Bogdan era de neimaginat.
Îl așteptă să iasă din piscină și îi întinse telefonul:
—Te așteaptă niște mesaje fierbinți. Le-a găsit Ami. Eu nu ți-aș fi umblat în telefon.
Luat prin surprindere, bărbatul își întoarse privirea:
— Ce mesaje? Ce tot spui acolo, Ana? spuse râzând ca și cum Ana se ținea de glume.
— Vorbesc foarte serios, cineva te așteaptă. Iar eu aștept niște explicații.
— Pe bune, Ana, nu mai știi de glumă, încercă el să tragă de timp.
Ana își puse ochelarii de soare la ochi înăbușindu-și plânsul. Chiar nu voia să mai discute nimic de față cu Ami. Bogdan luă telefonul și se schimbă la față, citind mesajele deja vizualizate de Ana. Nu avea în cap nicio strategie. De aceea se gândi să nege totul. Repede își făcu un plan. Ana va fi supărată, îi va face un cadou, poate vor merge amândoi în Maldive, chiar trebuie să se relaxeze și să nască moștenitorul afacerii lui. La naiba, cealaltă era doar o amantă, o să scape de ea o perioadă, îl va primi înapoi oricând, necondiționat.
Ana intră în piscină și începu să înoate ușor. Lacrimile îi împăienjeneau privirea. Inima îi bubuia în piept. Era speriată. Scenariile viitorului ei se succedau cu repeziciunea unor flash-uri prin minte. Ce o să se facă? Singură cu doi copii. Ea nu știe să facă nimic. Bogdan nu a lăsat-o să facă nimic, niciodată. Bătăile inimii ei se dublau de bătăile inimii copilului. Auzea cu ecou, în ureche ritmul lor. Deodată, din patru bătăi au rămas doar două. Ale inimii ei. S-a oprit și s-a sprijinit de marginea piscinei. A știut.
— Bogdan, sună la salvare. Copilul. Inima. Te rog.
— Ana, termină. Ești o proastă, uite ce faci!
*
— Cam repede te-ai întors, dragă Ezechiel.
— Iartă-mă, Doamne, nu am putut să rămân.
— De ce? Nu ți-a plăcut familia?
— Doamne, crede-mă, mi-aș fi dorit să rămân. Era o familie care mi-ar fi indeplinit toate
dorințele, aș fi crescut frumos, cu educație pe la școli private, ca să preiau afacerea tatălui. Aș fi avut o soră mai mare care de-abia mă aștepta. Mama m-ar fi iubit enorm. Poate și tata.
— Atunci ce s-a întâmplat? Care a fost motivul?
— Femeia avea totul, dar îi lipsea iubirea.
— Ce e de făcut?
— Cu voia Ta, îi voi fi înger păzitor până când îl va găsi pe tata. Apoi mă voi întoarce. Cred că ne vom înțelege.
Guest post by Iulia Stavre
10.07. 2024
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De obicei, 1 decembrie e despre România
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
