Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Foamea de piele

19 August 2011

Ieri, la radioul maşinii, cineva vorbea despre sindromul “foamea de piele” la copii, care, nepotolită, poate duce chiar la moarte. Dar la adulţi? Cât poate fi de dăunătoare lipsa afecţiunii manifestate prin atingere fizică – mângâiere, strânsul mâinii, bătutul pe spate, pe umăr, sărutatul pe obraz sau îmbrăţişarea? Cică foarte, şi unii chiar divorţează doar din cauza asta. Păi, ce poate fi mai simplu şi mai firesc decât o îmbrăţişare? Şi mi-au amintit de tinerii care umblă prin Bucureşti, din când în când, în grupuri vesele, purtând tricouri pe care scrie free hugs, şi oferă în joacă o îmbrăţişare în plină stradă. Am zâmbit şi pe loc mi-am dat seama că doar zâmbetul ar putea fi mai simplu şi mai natural decât o îmbrăţişare.

 

Sindromul acesta cu nume ciudat a fost prima dată întâlnit şi studiat la copiii crescuţi în orfelinate. Observat apoi şi la copiii crescuţi în familii, dar văduviţi de drăgăleala unei mame ce considera deplasat genul acesta de familiaritate. Iar lipsa afecţiunii astfel exprimate a condus în prima situaţie la decesul unor bebeluşi şi, la supravieţuitori, ca şi în cea de-a doua, la infirmităţi sufleteşti pe viaţă. Nu ştiu cum de mi-a venit atunci în minte Ion Cristoiu. Credeţi sau nu, omul acesta a făcut public faptul că a fost îmbrăţişat pentru prima dată de mama lui abia la… 50 de ani. Brrr! Apoi, compensator, mi-am amintit de două întâmplări foarte diferite care au alungat frisonul.

În urmă cu vreo patru ani, mama mea a avut o durere de spate cumplită şi nu se putea ajuta singură. Am spălat-o ca pe un copil şi, Doamne, cât de firesc a fost totul. Eu devenisem mama şi ea, copilul neajutorat. Bătrânii buni, când sunt neputincioşi, au o sfială care îţi aminteşte de sfinţi. În ochii ei era atâta recunoştinţă mută cum ochii unui copil nu vor putea încăpea vreodată. Aproape plângea, şi nu de durere. Am prelungit voit ritualul spălatului cu un masaj mai mult mângiat, am uscat-o, am pieptănat-o şi am ajutat-o să se îmbrace. Îşi aminteşte şi acum de acea baie, iar eu, de vorbele ei de fată crescută în copilărie la ţară: “să-ţi dea Dumnezeu sănătate, mamă”. De-atunci, de câte ori merg acasă, o strâng mai des şi mai tare în braţe, pentru că nicio declaraţie de dragoste nu este întreagă fără îmbrăţişare.

ryan gosling &rachel mcadams

Tot cam la vremea aceea, un bărbat iubit, care bătuse drum lung, ars de dor, să-mi facă o surpriză, m-a găsit pregătindu-mă de duş. A uitat de oboseală, şi-a suflecat mânecile cămăşii şi m-a îmbăiat prelung, fără grabă. Nu mai eram femeia lui, ci copilul lui. M-a înfăşurat apoi în prosopul uriaş şi moale, m-a dus în pat şi am adormit în braţele lui. Aşa ne-au găsit zorii, iar hainele pe care nu le dezbrăcase i se uscaseră în somn. Din noaptea aceea nu m-am mai îndoit de dragostea lui. Pentru că un bărbat nu poate dărui asemenea dezmierdări non-sexuale fără să adore fiecare centimetru pătrat de piele, că este în talpa, în creştetul sau oriunde, între, pe trupul femeii iubite.

Dar să ne întoarcem la acei bărbaţi ajunşi duri sau indiferenţi, cu o inteligenţă emoţională mai prejos până şi de a celorlalte mamifere, care nu mai pot fi schimbaţi vreodată. Ei nu preţuiesc atingerea pentru că nu au avut parte de tandreţe şi a fi tandru, după manifestări, li se pare totuna cu a fi slab. Nu iau în braţe, aşa, fără vreun motiv anume, nu caută mâna femeii pentru o strângere fugară, nu-i aşază o şuviţă de păr şi dacă e foarte la locul ei, nu-i prind obrazul în palme, doar aşa, ca s-o atingă şi s-o re-asigure că sunt acolo, la bine şi la rău. Bărbaţi care se trag speriaţi când sunt alintaţi sau li se umblă prin păr, de zici că toată copilăria au fost pipăiţi de taţi perverşi ori păruiţi de mame nebune. Bărbaţi care nu se împletesc cu femeile lor în pat să împartă odihna nopţii sau care nu le încălzesc mâinile sau picioarele îngheţate, lipindu-le de singurul loc cald al trupului – abdomenul. Pe scurt, bărbaţii care nu ating şi nu se lasă atinşi în afara timpului cât fac sex. Iar lângă ei, mă gândesc, că nu pot trăi decât femei la fel de încurcate de atingeri şi cu aceeaşi frică de apropierea fizică. Un copil, nefericitul, nu poate divorţa de părinţii lui pentru lipsă de tandreţe. Pentru un adult însă, fie că bărbatul e cel rece ori femeia, divorţul este posibil şi motivul, cât se poate de întemeiat.

N-aş încheia fără să vă mai povestesc ceva. O prietenă are un băiat destul de mărişor, de vreo 9 ani. Pe care, ca single mother, îl creşte admirabil urmându-şi instinctele: foarte liber, foarte descuiat, foarte informat, iar el este, prin urmare, foarte deştept, foarte pisicos, şi, câteodată, foarte obrăznicos. Dar când am auzit că încă mai dorm împreună, întâi mi s-a părut too much şi chiar i-am spus. Ştiţi ce mi-a replicat? Uiţi că oamenii au trăit până nu foarte demult într-un fel pe care civilizaţia l-a distrus. Într-o intimitate deloc indecentă, în care bunicii, părinţii şi copiii trăiau şi dormeau la grămadă fără să se sufoce, se “păducheau” ca primatele, se simţeau în siguranţă ştiindu-se aproape. Nu e nimic greşit că mai doarme cu mine în pat.

Apoi mi-am amintit ce frumos a scris despre băiatul ei. Şi mai apoi, de minunatele nopţi pe care le-am dormit împreună cu fiecare dintre fetele mele când erau mici. Şi n-am putut să nu-i dau dreptate. Să simţi căldura pielii altcuiva este una din nevoile fundamentale ce ne leagă de toate mamiferele. Evoluţia înseamnă ceva bun. Când nu e bun, se cheamă involuţie. De când ne naştem ştim instinctiv că tandreţea e la fel de importantă ca hrana, apa sau aerul pentru a supravieţui. De ce mai apoi ne preocupă doar acestea trei?

Citeşte şi aici.



Citiţi şi

Radu Szekely știe și cine știe merită să poată decide în educație

O să-mi educ copilul să fie cel mai vesel om de pe pământ

Anul în care te-am întâlnit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Boli care pot fi prevenite, ameliorate sau vindecate dacă faci dragoste. Des - Catchy / 28 March 2019 8:33

    […] “dietă”, înțelegeți? 🙂 Primo, pentru că oricum avem nevoie de atingere, de îmbrățișare, oricât de scurtă, secondo, pentru că a încuraja îmbrățișarea să devină erotică e […]

    0
    0
    Reply
  2. Cineva / 1 May 2015 22:09

    Este cumplit de adevarat ce ai scris… Avem nevoie de contact fizic cu alti oameni, fara nici un fel de conotatii sexuale…. Am fost plecata din tara un an, lasand acasa prietenii si familia, inclusiv pe sotul meu… Ce mi-a lipsit cel mai mult nu a fost nici pe departe sexul ci simpla imbratisare…. La un moment dat am fost cumplit de racita si singurul lucru care aveam senzatia ca ma va face bine era sa ma ia cineva in brate…

    0
    0
    Reply
  3. OVANA / 21 September 2014 15:03

    Traiesc de 25 de ani cu un astfel de barbat,un om bun,un tata bun,un sot bun….
    Dar cu atat de putine atingeri,mangaieri,fata de mine si fata de copilul lui ……
    E greu…….compensez eu fata de copil cat pot de mult,incerc sa explic comportamentul lui copilului…..baiatului,barbatului-copil( copilul meu,al nostru)….acum barbat …..
    Ma bucur de imbratisarea baiatului meu,de faptul ca ne spunem reciproc ca ne iubim….sper sa fie un iubit,sot,tata care sa stie sa mangaie si sa alinte

    0
    0
    Reply
  4. Rox / 23 December 2011 19:03

    Excelent articol! Avem nevoie de imbratisari, tandreturi si alint la orice varsta!
    Multumesc!

    0
    0
    Reply
  5. Baiet(EL): a ! Firul Rosu ,febletea noastra / 30 August 2011 14:04

    Ca de obicei ,fina ,interiorizata, rasata asa o stim din exterior/interior???

    0
    0
    Reply
  6. Sabina / 21 August 2011 14:44

    Ai scris multe articole superbe la viata ta, dar serios ca asta le intrece pe toate. L-am citit de vreo 10 ori deja. Pozele sunt si ele minunate. Congrats!

    0
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro