Deturnată în mod tragic de la dansurile de buric din studiourile televiziunii familiei securistului Voiculescu, Gabriela Vrânceanu Firea Pandele a ajuns primar general al Bucureștiului. De doar doi ani.
Firea și-a făcut și bilanțul acestei jumătăți de mandat. Un bilanț plin de gargară și înclinat spre futurologie. Futuroloaga Firea n-a făcut deocamdată (doar doi ani, ce vreți?), dar va face.
Între timp, Bucureștiul arată ca o cocină, iar atunci când plouă, ca o cocină pe ape, o mizerabilă Veneție a estului, dacă preferați. Traficul nu e din Marele Paris, ci din Micul Mumbai.
Pioasă, Firea nu dă banii bucureștenilor pentru lucrări de infrastructură (e greu), îi dă la biserici, să fie moaște, să fie bine. În afară de brâul Maicii Domnului, bâlciul serbărilor populare și banii aruncați ca la lăutari, în urma futuroloagei, deocamdată nimicul, vidul.
Reacția maselor care nu sunt plimbate cu autobuzele prin ridicola noastră capitală a putut fi măsurată când a ieșit Firea să o paraziteze și pe Halep. Strămoșescul huo. A fugit atunci (click!) din arenă ca o curcă, doar pentru a se umple ulterior de ridicol pe rețelele sociale, unde s-a dedat unui splendid kim-jong-un-ism, tolerând în jur doar unicorni roz și pupători în edilicul dos.
Bucureștenii s-au învățat să trăiască într-o troacă, nu-i vorbă. O merită din plin pe Doamna, cum i-au meritat și pe Halaicu, Lis, Ciorbea sau Videanu. Fluieră, dar fluieră degeaba, dacă nu votează. Merită din plin acest oraș ca o șaorma cu de toate, care n-a căzut încă de tot doar pentru că n-a bătut vântul mai tare.
Nu am o încheiere. Am doar aceste vorbe auzite de la un boschetar de pe strada pe care locuiesc, deranjat de petrecerile cu călușari ținute toată ziua-bună ziua în centrul Bucureștiului, într-un zgomot asurzitor. Le dau mai departe, întocmai cum le-am auzit: și Oprescu fura, dar măcar nu făcea nimic.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
