Mergea pe apă? Nu era foarte sigur, dar era convins că se întâmplă ceva. Băuse prea mult şi legănatul bărcii îl aruncase-n larg? Senzaţia de 1, 2, 3, picior în faţa piciorului, nu-i dădea pace. Nu vedea nimic. O fi dormind încă? Deschise ochii, dar… ups! Îi avea deja deschişi! Era noapte. Pe mare era noapte, iar el nu vedea nimic! Deoadată a simţit că i se face rău. Încercă să se prindă de ceva şi se lovi de bara de protecţie. Deci nu mergea pe apă! Era o iluzie…
Încet îşi aminti că era-n plină criză biliară şi că – de dimineaţă – plecase la scufundări. Vremea era întunecată, valurile destul de mari, iar el nu fusese-n stare să facă decât un pic de snorkeling, total neastisfăcător datorită tulburărilor din apă. Îşi mai aminti că încercase să stea pe barcă, să se odihnească. Nu putuse. Noroc că sărise peste micul dejun, altfel ar fi alimentat peştii cu cafea şi alte cele. S-a aruncat iar în apă, dar era rece şi a obosit repede. A tăiat valurile până la un ciot de insulă, unde a dormit pentru câteva ore. Apa se răcise şi se simţea salcie în costumul de scafandru. Pffff…. Chiar nu se aşteptase la aşa o experienţă negativă. Tot ce-şi dorea era sa ajungă pe marele uscat, la haine curate şi calde şi multe medicamente.
Toată viaţa lui necesita un mare medicament. Crezuse că o vacanţă inopinată avea să-l ajute. Nici prin gând nu-i trecuse că apa pe care o iubea aşa de mult n-avea să-l vindece, ba dimpotrivă, avea să-l sâcâie nejustificat. Dar cum de se făcuse noapte şi încă nu era-n sat? Și-a adus aminte că venise singur. Un gând sinucigaş îl fulgeră, dar simţi cum corpul se ceartă cu mintea. Ok, azi aşteptăm răsăritul. Strânse convulsiv bara de protecţie între palmele transpirate. Nu avea nimic în stomac, dar senzaţia de greaţă persista. Nu era o aventură prea faină pe mare…
Scruta întunericul cu privirea arsă de febră. Nu vedea nici negru curat, nici pălălaia interioară. Da! Cu ultimele forţe se decise sa revină la mal, cum, când, nici el nu ştia, dar era conştient că, dacă nu face ceva, gândul sinucigaş se va întoarce. Noroc că era pe o barcă cu motor. Habar n-ar fi avut ce să facă cu velele. Să trăiască butoanele, zgomotul şi viteza! Azi se va întoarce acasă!
Citiţi şi
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
În continuare te iubesc, în continuare respir cu gândul la tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
