Fira avea în jur de patruzeci de ani, doi mai puţin sau trei peste. Era năltuţă şi slabă, firavă, nu ciolănoasă. Poate nu fusese niciodată vreo frumuseţe ori poate da. Acum avea brazdă-n ochi şi canioane în obrajii supţi şi nededaţi la bucurie. Bărba-su, Gheorghe, era fochistul blocului vechi, iar ea era femeia de serviciu. Aveau două cămăruţe la subsol, unde trăiau cu toţi copiii lor, adică patru, făcuţi unul după altul.
Gheorghe bea mult şi des, o drăcuia, certa copiii, îi ameninţa că-i lasă pe drumuri. Fira-ndura şi suduia mai mult când băga lemne-n cazan. Ăia mici nu-nvăţau bine, dar nu ştiau decât ei asta. De la profesori. Acasă nu era loc pentru carte.
Fira a ştiut, când ăl mai mic a fost în stare să se-anine de fraţii lui în drum spre şcoală şi-napoi, că trebuie să mai scoată un ban, aşa c-a-nceput să facă pe menajera pentru nişte doamne mai în vârstă ce locuiau în bloc, femei subţiri, de familie bună.
Cel mai mult îi plăcea de doamna Fotini Oproiu, văduva unui general, o femeie veselă şi plină de poveşti mult mai bătrâne decât ea. N-o trata niciodată ca pe-o servitoare, dimpotrivă, îşi luau cafeaua împreună-n ziua când Fira-i făcea curăţenie, apoi doamna o invita şi la un şerbet făcut de mâna ei ce albă-albă. Plină şi păstrându-şi frumos formele ce trebuie să fi făcut odinioară din ea o muză, madam Fotini o plimba pe biata femeie pe la balurile de-altădată, pe la Şosea, prin societatea cea elegantă a Bucureştilor.
Au ajuns să fie, într-un fel, prietene, adică Fira a-ndrăznit după câteva luni să-i spună cât de rău o duce cu Gheorghe, că s-a săturat de-atâta viaţă amărâtă, că vrea să-şi ia copiii şi să plece-n lume. Nu ştia unde, însă oriunde se vedea mai bine.
Madam a ascultat-o cu atenţie, i-a pus caimac în cafea cu linguriţa, i-a adus apă rece şi-un şerveţel brodat de ea pe când era copilă, i-a şters lacrimile cu degetele ei grăsuţe şi calde, parfumate cu odicolon, şi i-a desfăcut basmaua-nflorată, potrivindu-i-o la loc în formă de turban. Apoi, s-a aşezat întru poveste:
„Draga mea, hai să-ţi spun cum a fost la mine şi-o să vezi tu la sfârşit dacă-i de ducă sau nu. Aveam 16 ani şi părinţii mei au zis că pot să merg la primul bal. Mi-a făcut mama rochie albă, cu mănuşi, şi mi-a cumpărat pantofi cu baretă subţire. M-am dus. Acolo am cunoscut un căpitan tânăr şi frumos, am dansat toată noaptea şi ne-am îndrăgostit-lună. A venit a doua zi la tata, să mă ceară. Fiindcă am bătut din picior şi-am zis că mă omor dacă nu mă dă, tata m-a dat. Am dus o viaţă tare frumoasă cu bărbatul meu, să ştii.
La vreo câţiva ani, aveam deja eu douăzeci, venind un comandant nou la ei la unitate, au făcut, la câteva luni de la numirea lui, o petrecere mare, unde, bineînţeles, şi-au invitat şi soţiile. Am dansat şi-am vorbit cu domnul colonel, iar la sfârşitul serii eram îndrăgostiţi-fedeleş. Aşa că l-am lăsat pe căpitan şi m-am măritat cu colonelul. Ne-nţelegeam foarte bine, ne iubeam, toate ne mergeau din plin.
Aveam deja treizeci de ani când la bărbatul meu a venit în inspecţie şeful garnizoanei, un general frumos şi grizonant, bine legat şi c-o voce de-ţi ducea tot sângele-n obraji. Bărbatul meu a vrut să-l invităm pe general la noi acasă şi-aşa am făcut. Numai că el era cu ochii pe mine tot timpul, iar eu mă-nvârteam pe lângă el ca ielele. Ce să-ţi spun, pe scurt, l-am lăsat pe colonel şi m-am măritat cu generalul. Am dus o viaţă de prinţesă cu el, l-am iubit şi m-a iubit, fie-i ţărâna uşoară!“
Fira-şi potrivea spasmodic broboada ajunsă turban, rotea ochii a nedumerire şi aştepta ca doamna să-i dea şi-un verdict la povestea asta care arăta mai mult a film. Dar nu-ndrăznea a zice nimic. Madam a-ntins aceeaşi mână albă şi moale şi-a pus-o peste mâna aspră a femeii, zicând:
„Dragă, hai că-ţi spun. Concluzia e simplă: dacă ai un bărbat bun, lasă-l, următorul va fi şi mai bun fiindcă ai mână bună. Dacă ai unul rău, ţine-l, ai mână proastă şi-o s-o duci tot într-o nenorocire.“
Această povestire face acum parte din prima carte a Anei, Prospect de femeie, Herg Benet Pubslishers, 2014.
Pe Ana o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
