Ne punem pantofii cu toc, da, aceia care încep să ne strângă după câteva de ore de stat pe un scaun – şi acela prea puţin confortabil – şi ne aşezăm la masa frumos pusă, folosim tacâmurile după instrucţiunile de utilizare primite de la bunica… coatele aliniate, spatele drept, şervetul montat reglementar în poală. Răspundem unei estetici occidentale de un anume fel, şi ne conformăm instrucţiunilor sociale ca să căpătăm ştampila de corespunzător.
Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat în Asia şi în America de Sud este că putem folosi orice ocazie ca să ne reîncărcăm şi să ne reconectăm cu ceilalţi… aşa că:
E a doua zi de Crăciun. Pentru cei mai cutezători, iată un test de revenire.
Trage masa din sufragerie la perete, pliaz-o dacă ai noroc şi e din aceea care se face mică. În centrul spaţiului gol pune măsuţa de cafea. Acoperă cu ceva frumos, colorat, textile imprimate cu motive solare sau flori… Pune în mijloc o lumânare, iar împrejur, perne.
Pune pe platouri mari mâncare care se poate lua cu mâna, tăiată în bucăţele ca să nu fie nevoie să muşti din ele. Pentru felurile informe, de tip salată de boeuf, adaugă la fiecare farfurie o linguriţă… poate găseşti una din lemn de măslin… dacă nu, la limită sunt bune şi cele de metal.
Asezonează cu şerveţele din belşug, ceva scobitori, şi ai grijă să pui la îndemână şi un bol cu apă de lămâi sau de portocal (într-un borcan mare pune toate cojile de lămâie şi portocală pe care altfel le-ai arunca, opăreşte din belşug cu apă fierbinte şi, dacă te amuză, adaugă o crăcuţă de rozmarin sau un pliculeţ de ceai de mentă. Când e gata, adaugă şi puţin suc de lămâie. Un minunat curăţitor de degeţele care au umblat prin mâncare.)
Taie feliile de pâine în pătrăţele mici, bagă-le la cuptor şi, când încep să îşi schimbe culoarea, scoate-le şi stropeşte-le cu puţin ulei de măsline (dacă ai şi ceva pudră de busuioc, nu ezita). Poţi pune icrele, salata de boeuf etc pe aceste pătrăţele. Ideea e de “finger food”. Tot ce se poate mânca direct cu mâna e mai bun, mai gustos, mai plin de energie.
Distribuie oaspeţii în cerc în jurul mesei şi lasă-i să îşi aprindă singuri lumânăricile de ceai. Pahare mici, fără picior, sau ceşti pentru grog. Pune totul pe masă, ca să nu trebuiască să faci curse până la bucătărie. Adu-ţi băuturile la îndemână, pentru completare. Totul se mănâncă din platourile de serviciu. Şi ridică-te doar ca să pui de o cafea, sau un ceai…
Am învăţat asta de la indienii shipibo, care se aşază pe jos, în cerc, şi mănâncă împreună, îşi povestesc lucruri, râd, se ating, după care aprind nişte tutun mapacho pentru a ţine spaţiul sacru – un fel de “bulă” de energie în care încap toţi mesenii, şi care le asigură liniştea şi protecţia atât de necesare în junglă.
À propos, trage şi narghileaua aia mai aproape! Urmează o după-amiază magică. 🙂
Citiţi şi
„Cafeaua nu trebuie să fie amară. Dacă este aşa, atunci ceva nu este în regulă.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
