De plimbi degetele pe spatele meu, din coloană simți înmugurind spini. Din spatele meu aș fi vrut să crească aripi, însă pe șira spinării sunt câțiva spini. Reptilianul din mine încolțește la viață. Aș fi vrut să fiu fluture, să fiu culoare și zbor. Pulberea fluturilor se scutură chiar și la o simplă privire și fluturii mor … așa că ceva din mine a ales niște spini protectori așezați pe șira spinării! Nu mă las: mă voi întinde pe iarbă, poate spinii vor prinde rădăcini în pământ și vor crește din mine câteva flori. De nu pot să zbor, măcar să fiu în soare, pe iarbă! Mare artist, Dumnezeu! Nu descoperă cineva o buclă în timp să mă reîntorc, să îmi iau, totuși, aripile?
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
