Vehemența e bună atunci când:
– e dublată de autoironie, ironie, ușoară blazare, umor
– tratează subiecte futile, cum ar fi preeminența cărnii de vită argentiniene asupra celei boliviene sau prezența obligatorie a brânzei mimolettes în componența fondue-ului de brânză
– ești între oameni foarte apropiați, care-ți cunosc temperamentul, te iubesc în ciuda lui și pentru el
– ești o persoană cu un magnetism personal de excepție
– e însoțită de argumente solide
– poți să o controlezi.
Vehemența nu e bună:
– la beție
– în discuții despre existența lui Dumnezeu, purtate pe la 3 dimineața
– în saloane sau în vizită, în prezența unor oameni pe care îi cunoști prea puțin sau deloc
– atunci când ești gazdă
– atunci când n-ai argumente în spatele tiradei
– atunci când îți lipsește simțul umorului
– atunci când ești sub tratament antidepresiv
– atunci când nu vrei să-ți bați cuie în talpă sau să te legi la cap când nu te doare
– atunci când nivelul intelectual, cultural, informațional, educațional, social al beligeranților e în vădit dezechilibru
– atunci când nu poți să o controlezi.
Cam atât. 🙂
Pe Monica o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
