Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mihaela Bilic: „Dacă trăim toate emoţiile noastre prin intermediul mâncării, nu putem da vina pe ea că ne îngraşă”

13 September 2018

Curele de slăbire au devenit aproape un mod de viaţă, unde te întorci, cineva ţine încă o cură de slăbire. Au devenit aproape o isterie generală. Care e mai bună, care e mai eficientă, care slăbeşte mai mult, care slăbeşte mai „sănătos”, mai „nociv”, mai pe termen „scurt”. Intri repede în rochia/costumul pentru nuntă sau îţi păstrezi linia pe termen lung. Life.ro a abordat acest subiect cu medicul nutriţionist Mihaela Bilic.

Mihaela Bilic

În primul rând te întreb pe tine – tu ai ţinut sau ţii cure de slăbire ?

Da, cum să nu, am inventat cure de slăbire, cum să nu le ţin. Trebuia să le testez pe toate. Am ţinut toate combinaţiile, toate dietele care mai de care mai extreme, cu număr de calorii sau cu aliment unic. Toate invenţiile. Tot ce am auzit, am încercat să văd ce funcţionează mai bine, inclusiv păstrând alimentele care îmi plăceau mie. De exemplu, pe vremuri, îmi plăceau dulciurile şi am ţinut cură de slăbire cu îngheţată Când îmi plăcea patiseria, am inventat cura de slăbire cu merdenele.

Şi care a funcţionat?

Toate funcţionează. De aici provine mirajul pentru că, dacă mănânci supravegheat, de obicei mult mai puţin ca şi cantitate, ești disciplinat, normal că ai rezultate. Problema e că obosești şi nu poţi face din aceste diete un stil de viaţă pentru că după ce ai văzut că au funcţionat, după ce ai văzut că ai scăzut un număr de kilograme automat subconştientul tinde să îți spună ok, hai că ți-am făcut acum moftul, hai să ne întoarcem la o viaţă normală pentru că nu putem să mâncăm pe viaţă nici înghețată, nici merdenele, nici piept de pui cu salată.

Şi atunci ne întoarcem la obiceiurile anterioare?

Atunci ne întoarcem la o viaţă normală care presupune o altă relaţie cu mâncarea şi pe care o scăpăm de sub control pentru că asta e situaţia avem în instinct să fim mâncăcioși și pofticioși şi să ne lăsăm pe instinct. Mâncăm emoţional şi vom mânca întotdeauna mai mult pentru silueta noastră. Așa funcționează natura, ea dorește pentru noi să ne îngrăşăm şi atunci fie suntem într-un control şi o disciplină de fier, fie lăsăm garda jos şi pierdem atenţia, automat lucrurile scapă de sub control

E un rău care ne vine genetic, pentru că am fost construiţi să fim ispitiţi de mâncare şi în condiţiile societăţii de azi nu avem altă soluţie decât să ne îngrăşăm.

(…)

Şi deci soluţia ar fi să ne schimbăm attitudinea faţă de viaţa noastră în general nu doar vis-à-vis de mâncare?

Da. Evident. Şi să înţelegem că mâncarea a fost dintotdeauna un element care mai mult a lipsit decât l-am avut din abundenţă, că oamenii au supravieţuit pe foamete şi sărăcie cu te miri ce. Şi că pe acest fundal al supraindustrializării societăţii nu mai putem avea produsele naturiste de pe vremea bunicilor noastre, Dacă ar fi să spun o ipoteză SF, părerea mea ar fi ca mâncarea să nu mai fie produsă decât prin metodele clasice, să se renunţe la tot ce înseamnă produs chimic, superculturi, să nu mai fie nevoie ca industria alimentară să inventeze chimic produse inferioare ca să poată face faţă acestei creşteri de consum şi acestei cereri isterice şi atunci mâncarea și să devină de 10 ori mai scumpă, adică să fie puţină şi să preţuim fiecare bucăţică de carne.

Să ai acea atitudine de mulţumire şi de respect faţă de natură. Să spui cu fiecare dumicat „mulţumesc, Doamne, că am avut ce pune azi pe masă”.

Noi acum suntem nişte răzgâiaţi care nu mai putem de atâta bine, suntem mereu bombardaţi de oferte, iar noi suntem mereu nemulţumiţi şi vrem mai mult şi mai mult.

Nu ar trebui să existe cure de slăbire, ci o alimentaţie cât mai rudimentară, mai decentă, mai banală şi mai redusă cantitativ din produse cât mai simple şi în rest să ne mai ocupăm mintea şi cu alte lucruri, decât cu mâncare.

Iar la final – Cura de merdenele: o merdenea pe zi şi un lapte bătut, La 5 după-amiaza când mâncam merdeneaua era fericirea pe pământ. E greu însă să îţi ţii organismul în frâu că doar asta primeşte. Este despre disponibilitatea noastră de a ne controla permanent. E teribil să îţi reglezi foamea şi să zici aşteaptă-aşteaptă cuminte. Acum nu mai avem autocontrol şi nici fermitate în a avea grijă de noi, ne lăsăm liberi să mâncăm orice-oricând şi apoi ne ducem la nutriţionist să pună biciul pe noi şi apoi iar stăm cuminţi şi apoi iar liber la joacă şi tot aşa.

Citește aici tot interviul.



Citiţi şi

Ingredientul secret

Prima zi de școală

O viață cât un an…


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
123 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro