Ce faci când în viața ta se insinuează și vrute și nevrute? Destinul, deșeurile universului, coji de semințe de la Dumnezeu, obiecte pierdute și foarte mulți oameni. Faptul că se insinuează nu ar fi neapărat ceva rău, dacă nu ar veni însoțiți de păreri. Păreri despre viața ta. Vin să gândească greșeala, până și nefăcutul. Când simți că viața ta devine mai mult a lor, când ei gândesc ‘mai bine’ ceea ce vrei, pleci. Pleci din viața ta pentru o vreme, un concediu pentru care nu ceri voie nimănui. Lași în locul tău o poză, o clonă fără suflet și fără gust de lehamite. De obicei vizitezi locuri. Locuri pustii, unde alții se tem să pună piciorul. Nu, nu pe Lună, acolo toți pașii sunt importanți pentru omenire. În văgăuni, grote lipsite de animale, anorexice, unde răutatea s-a uscat și a căzut de pe pereți.
M-am născut de cu zori buimacă și căutând într-acolo, am rătăcit drumul. Deliberând ostenit, pe niște rocade de anotimpuri, am încercat să scap și de alb, și de albastru, nimerind înapoi între oameni. Direct, frontal – joc periculos.
Contra cost, mi se oferea să trăiesc viața unei vedete. Sigur, unii își bat capul doar cu degustări de marijuana, alții dau copy/paste la tot ce scapă sau se scapă prin presă. Dacă vrei însă viață cu gust și miros, plătești. Preț întreg, pachet complet. Transferul de bani nu este însă însoțit de un transfer de personalitate. Ăsta e marele păcat! E viața lui, tot cu idioata aia de minte a ta. Da, a lui. Am ales un el, îmi eram eu ‘ea’, mai mult decât necesar.
Dormeam împreună. Nu aveam voie să ne atingem. Nici nu am fi putut, ne era greu să ne privim în ochi. Am căzut în somn greu, chinuit, pe marginea patului, îngrozită că aș fi putut să mi-l împleticesc printre picioare. M-am trezit caldă, ținută în brațe, cu o mână adăpostită în chiloți. Respirația mi s-a oprit ca la un fluier de arbitru, după care s-a repezit la vestiare. Ne-am dat plini de groază în lături, ne-am călcat în picioare până la baie, el s-a ascuns după perdeaua de duș, eu am rămas să mă las certată în oglindă de periuțele de dinți. Pe ochi îmi coborâseră niște cețuri londoneze, respiram niște năluci în formă de inimioară. M-am grăbit să fac pierdută blasfemia incriminatoare, mânjind cu pastă mentolată contururile cu rotunjimi, acoperindu-mi pe oglindă candoarea de dimineață.
Cu prosopul prefăcându-se mulțumit pe coapse și-a făcut loc pentru bărbierit. M-am retras cu regret pe un colț de chiuvetă, cu gura căscată, cu privirea umezită de broboanele ce-i alunecau pe piele. M-a trezit cu o ridicare de sprâncene, dându-și timp să-mi facă cu ochiul, zgârcit, în timp ce dispăream după ușă, să mă îmbrac cu sufletul meu cel de fiecare zi, alienat și pudic. Am gătit micul dejun în tandem, studiindu-ne disperat, de sub gene. Am mâncat în tăcere, când mi-a dus la gură ultima felie de roșie am căzut de pe scaun. Semnasem un contract, cum că mă simțeam departe de a cădea în ispita sexuală. Gravitația nu semnează nimic, dă din cap.
În program figura înviorarea de dimineață, exerciții în maiouri mulate, călare pe aparate dispuse ca la ședință, în jurul piscinei. Am declinat grațios, sărind direct în apă. Am ales fiecare câte un colț al lui.
– Știi să înoți?
De ce nu știam? De ce dintre toate calitățile indexate pe destinul persoanelor interesante eu nu știam să înot? Rușinea mă trăgea de genunchi pe sub apă. Începusem să dau din cap ca muțenia de orologiu, timpul îmi bătea toaca pe timpane. Și-a încercat norocul cu mine. Nu a fost nevoie să despletească apele, pluteam fără gânduri, pe spate. Când la primele semne că mă simțeam ca broasca prin apă, fără să fi înghițit mai mult de un pahar de lichid, m-a încercat o neliniște doldora de bucurie, i-am sărit în brațe. Doar că el se dăduse la o parte. M-am cufundat sățios, mă ferise de ghinionul de a-l atinge și a fi dată afară din casă. M-a scos pe brațe cameristul, venit să servească băuturi și să supravegheze. Ne-am dat băuturile peste cap, pretinzând că abstinența ne e la îndemână, că putem conversa fără a ne ține de prostii. Cele mai erotice manifestări ale ființei umane sunt neatingerile. Neatingerile care țin în lesă și privirea și respirația, iar mirosul ia amploare apocaliptică și te simți umbra lui Dumnezeu peste extraterestru, sau în limbaj de apă plată, izvor de frustrări stânjenitoare.
Există un remediu pentru temperatura corpului, dar de multe ori rămâne prizonier sub crusta bazaltică a lipsei de gânduri: dușurile scoțiene. Dar și acolo cameristul s-a intercalat precum săpunul lichid între noi, ținând prosoapele drept paravan. Până la masa de prânz au venit să-i ia măsuri pentru niște costume de scenă, în timp ce ciuda din mine l-a privit, zâmbind parșiv, cum își frământa fără răbdare mâinile. Era nervos, eram isterică. Am luat prânzul in bucătărie, cu personalul casei. Speram să pot înghiți ceva cât pescuiam după obiceiuri bizare, devieri de snobism care să-mi tragă înapoi, de urechi, sanitatea, dar și-a făcut apariția cu farfuria în mână, mâncând cu degetele până i s-a făcut un loc la masă. Neintimidat de murmurele anemice, dar nemulțumite și fețele roșii, desconspirate, și-a vârât nasul în bolul cu ciorbă, apreciind exagerat meritul bucătăresei, invitându-se la o degustare cu polonicul, arcuit să-i facă pe plac. Ne-am dat cu toții, exagerând, ochii de frunte, unul din bodyguarzi, vădit emoționat, a zdrobit o ceapă. Am râs până n-a mai rămas din noi decât tremurul buzelor.
Neascultați de picioare, ne-am trezit pe o canapea, unde am depășit termenul de provizorat printr-o lene demolatoare de conversație, până la lăsarea serii. Conversația trena ca o fostă aură de sufleu, aplecându-ne tot mai des spre ureche. Când s-a făcut timpul să mă întorc la rețeta încă validată de vanitate, voința mi se cocoșase sub osteneală, de parcă și Dumnezeu își trimisese picioarele umflate pe pământ, căutând de leac un râu și-o frunză de varză.
La despărțire, în biografia cu autograf, mi-a strecurat un număr de telefon, semn că norocul îi mânca virtuții din palmă. Ne-am întâlnit la un hotel de periferie, lihniți, deșartând grăbiți toate speranțele din buzunar. Doar că … nu s-a întâmplat nimic. Vraja ne abandonase jignită, adormind la schimb. Rămăseserăm acoperiți doar de râs. Ne-am îmbrăcat pe apucate, am comandat prin room service băutură și ne-am lăsat mințile să se bată prietenește pe umăr până la epuizare. A doua zi ne-am despărțit cu dureri de cap și amintiri încețoșate, eu ca să-l admir cu pofte medicinale, el ca să mă caute cu ochii prin sală, ca pe o lumânare în întunericul lipsei de somn.
Neatingerile sunt cele mai erotice întâmplări ale ființei noastre, o agenție de turism oferind servicii în visul altuia.
Pe Liliana o găsiţi și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.